Hotul striga hotii, asa cum spune o zicala romaneasca. Astazi citim consternati declaratiile date de fostul edil al sectorului 5 care este, Marian Vanghelie.

Cum mananca Vanghelie rahat despre arhiva DGIPI

Pentru a scapa de orice acuzatie, hotul striga hotii. Astazi, Vanghelie care (nu mai) este primaru’ sectorului 5 arata cu degetul catre „domnu’ Gabi Oprea” cum ii spune el:

„Un număr de 36.000 de copii, în contextul în care din datele mele erau copiile făcute și evidențiate pe xeroxul respectiv pe care s-a tras la xerox(…). Ar trebui cei care sunt în măsură și care s-au bătut pentru „Doi și-un sfert” de-a lungul timpului, doar ca să omoare această instituție și să o folosească ca anexă a altor servicii, ar trebui să știe cine cine le-a tras.

Documentele astea se refereau la foarte mulți oameni politici(…). Domnul Gabi Oprea ar trebui să știe foarte bine. În sensul că a fost în perioada aia foarte scurtă ministru acolo, dacă vă aduceți aminte. Cam în perioada aia s-a întâmplat.”

Vanghelie mananca rahat din doua perspective: in primul rand pentru ca incearca sa arunce vina pe un fost coleg de alianta politica si in al doilea rand pentru ca „domnia sa” (ati remarcat ghilimelele?) este unul dintre primii magari politici care s-au batut pentru arhiva „doi si-un sfert” si pentru a lua fraiele acestei institutii in beneficiul personal si politic.

Informatiile pe care le detinem despre implicarea lui Vanghelie in batalia pe „Doi si-un sfert”

DGIPI a insemnat mereu o institutie pe care s-au batut multi oameni politici. Miza „Doi si-un sfert” este si va fi una uriasa: DGIPI este o institutie care se ocupa cu culegerea informatiilor din orice medii (militar, politic, civil) si care detine o uriasa baza de date cu astfel de informatii. Pana aici ati putea crede ca DGIPI se calca pe bataturi cu SRI si cu DGIA (Directia Generala de Informatii a Armatei) – nu ati gresi cu mult. Intr-adevar, DGIPI se ocupa cu aceleasi lucruri cu care se ocupa si alte surori din randul serviciilor secrete, cu o singura diferenta – la DGIPI exista o lejeritate mult mai mare in culegerea si prelucrarea acestor informatii, sa nu vorbim despre arhivarea sau diseminarea lor.

De-a lungul vremii DGIPI a demonstrat ca serveste altor interese decat cele legale si ca nu poate fi controlata la fel cum erau controlate celelalte institutii. In plus, intesarea DGIPI de militieni, vechi si noi, nu a facut decat sa accentueze tendinta institutiei de a se ocupa cu orice altceva decat ceea ce era necesar; astfel au aparut scandaluri cu informatii culese prin metode ilegale, cu santaje la adresa oamenilor politici sau de afaceri, cu intruziuni brutale in viata privata a diferitor persoane, cu scurgeri de informatii catre anumite firme de „spionaj civil” (a se citi firme de detectivi particulari) si tot asa – „Doi si-un sfert” ajunsese oaia neagra a serviciilor secrete romanesti.

Totusi, oamenii politici, asa cum erau Marian Vanghelie sau Catalin Voicu (senatorul) si-au dat imediat seama de potentialul „Doi si-un sfert” si al faptului ca acest serviciu poate fi controlat mult mai usor prin implantarea la nivelele superioare de conducere a oamenilor aserviti lor. Asta au dorit sa faca inca din 2008-2009, cam de atunci cand Catalin Voicu, prietenul lui Vanghelie, se lauda ca daca are ministerul pe mana, in trei ani isi finalizeaza „reteaua” si atunci toata Romania le va apartine. Cititi in linkul anterior pentru ca sa vedeti in ce hal si cat de disperat isi dorea Voicu sa puna mana pe ministerul de interne si pe „Doi si-un sfert”.

Ce s-a intamplat in 2009 – Voicu si Vanghelie isi doreau sa puna mana pe ‘Doi si-un sfert” si Politia Capitalei

Pentru ca ministerul incapuse pe mana lui Nica (alt tampit), Voicu si Vanghelie si-au dorit sa puna mana macar pe DGIPI si pe Politia Capitalei. Se apropiau alegerile din 2009 (alea cu „Geoana presedinte”) si in mintea lor tampita, DGIPI si cu militienii de la Politia Bucuresti puteau influenta cumva alegerile. Zis si facut – si-au numit oamenii lor la DGIPI dupa care, prin intermediul acestora, au inscenat un scandal public (celebrul scandal de la Plaza Mall intre BGS, politie si clanul Preda) si au scos tapi ispasitori pe militienii sefi de la Politia Capitalei, motiv pentru care si-au numit imediat oamenii lor la conducerea acestei institutii, debarasandu-se de seful si primul lui adjunct din Politia Capitalei.

Miscarea a mers, opinia publica a inghitit (manipulata mediatic, ca intotdeauna) gaselnita cu scandalul si s-a realizat rocada in functii. Cu oamenii lor la DGIPI si la Politia Capitalei cu tot, PSD a pierdut in acel an alegerile (esecul nu a tinut de militieni sau de securisti) iar Marian Vanghelie si Catalin Voicu ajungeau sa fie arestati ulterior si inchisi pentru diferite fapte pe care le-au fi comis; pentru restul faptelor pe care le-au comis nu au mai fost inchisi…

Concluzia?

E fain ca cel care in 2009 se zbatea sa puna mana pe institutii din cadrul MAI, inclusiv pe mult ravnita si hulita DGIPI, arata acum cu degetul catre altcineva. Apropos – aceleasi informatii pe care le detinem spun ca vulnerabilitatea maxima a arhivei „Doi si-un sfert” s-a produs atunci cand aceasta era controlata prin interpusi de Marian Vanghelie si Catalin Voicu.

Nu ti-e rusine obrazului bronzat tot timpul anului, Vanghelie?

Share.

Despre Autor

Lasa un raspuns

19 − two =