Exista o tendinta in randul mamicilor de a alege nume fistichii odraslelor – cu cat mai italienesc, englezesc, frantuzesc sau biblic cu atat mai bine. Romanii, in special dupa ’90, au trecut mereu prin febra alegerii numelor, influentati fiind ba de cate un personaj de televonele de care se indragosteau – si atunci copiii lor purtau nume precum Isaura, Isabela, Fernando, Mario sau Alberto, ba de cate un fotbalist care dadea bine cu bocancul in basica – si atunci copiii lor erau botezati cu Diego, Pele, Roberto sau chiar Hagi sau de cate vreun apostol sau scriere biblica si atunci copiii lor erau botezati, cum altfel, David, Luca si Matei – mai nou si Noe, baiatul ala cu arca plina de animale, constituie inspiratie pentru mamicile din Romania.

Ridica-te, Gheorghe! Ridica-te, Ioane!

„Ridica-te, Gheorghe! Ridica-te, Ioane” – celebra poezie-manifest a lui Radu Gyr, un autor condamnat la moarte de regimul comunist pentru indrazneala sa de a incerca prin versurile sale sa trezeasca poporul la lupta impotriva opresiunii, dar condamnat moral si dupa Revolutie pentru „vina” de a fi fost, in tinerete, autor al „Sfintei Tinerete Legionare” devenit imnul Legiunii si alte texte folosite de catre „verzi” pentru a-si promova politic crezul. Constatam, cateva zeci de ani mai tarziu dupa aparitia ei, ca poezia lui Radu Gyr nici nu ar mai avea efect acum intrucat „Gheorghe” si „Ion” nu numai ca au devenit niste nume rare, fiind inlocuite de „Patrick” si „Ianis” dar au fost treptat transformate intr-un soi de nume folosite mai mult peiorativ, in contextul in care cel caruia i te adresezi cu un astfel de nume este neindemanatic, nepriceput, gandeste sau actioneaza cu incetinitorul – spunem despre el ca este un…Gheorghe sau un Ion, la fel cum toti soferii neindemanatici din Bucuresti au ajuns treptat…”moldoveni” – „ba, moldovene, de ce nu semnalizezi???”.

Asadar, la indemnul ”ridica-te, Gheorghe”, nu stim cati romani s-ar mai ridica, iar la „ridica-te, Ioane” nici atat – numele romanesti, autohtone, au fost inlocuite, in goana parintilor dupa inedit, de nume straine. Si atunci, de ce sa ne mai mire ca treptat-treptat ne pierdem spiritul si traditia din stramosi?

Alina a nascut un pui de dac – pe Noah (englezismul lui Noe)

Gorghiu, co-presedinta PNL si sotia lui Lucian Isar, a nascut recent un baietel, pe Noah – ii dorim si ei si lui deplina sanatate. Daca stam sa ne gandim, la cum merge natalitatea in Romania, e bine ca penelista constituie macar din acest punct de vedere un exemplu pentru tinerele care ezita sa devina mamici – nu ca ar fi alocatia pentru copii prea mare, dar de multe ori, uitandu-ne la cate greutati avem si fara copii, amanam decizia de a-i avea pana devine prea tarziu si atunci alergam de nebuni la clinici de feritilizare. Pe cealalta parte, atunci cand vedem cum sunt mamicile influentate de fel de fel de tendinte in a-ti numi bebelusul, nu ne mai mira de ce Gheorghe, Ion si Vasile au devenit atat de nepopulare.

Cum te cheama pui de dac? Noah, Maria Ta!

Circula la un moment dat un banc pe vremea lui Ceausescu, cum acesta, vizitand judetul Harghita, a primit flori de la un elev de generala (pionieri cum erau ei numiti atunci) si l-a intrebat pe acesta – „cum te cheama, pui de dac?”, la care elevul i-a raspuns sfios „Attila, tovarase presedinte!”. Bancul era adaptat si la varianta cu Stefan cel Mare in locul presedintelui, dupa o batalie, discutand cu unul dintre „razesi”.

Acum, daca Alina a vrut ea musai ca pe fi-su sa-l cheme Noah, noi ce d(r)acu’ sa-i mai spunem? Sa-ti traiasca puiul de dac, Alina! Speram ca, in directia in care ne conduce maica-sa si cu toti cei din clasa politica, in cativa ani sa nu avem din nou la putere un tovaras presedinte care sa-l intrebe pe „puiul de dac” cum il cheama…

Concluzie amara

Suntem membri in fel de fel de grupuri de socializare – Dacii Noi, Dacii lui Zamolxe, Dacia, etc. Probabil ca multi dintre membrii inscrisi in aceste grupuri au vizionat macar o data un documentar care prezinta o varianta de adevar mai putin cunoscuta despre daci si despre originile noastre, documentare care incearca de fapt sa re-trezeasca in randul romanilor mandria de a fi urmasii unui popor viteaz si drept, asa cum ne zugravea Herodot – si totusi, continuam cu David, Messi, Ronaldo, Isaura, Patrick, Ianis, Alberto, Diego, Roberto, Mario, etc.

Astazi, Alinuta, sefa unui mare partid roman, ne anunta ca pe fi-su il cheama Noah…

Atunci, sa nu ne mai mire ca treptat, spiritul romanesc va fi estompat si inlocuit definitiv. Sa nu ne mai mire ca stalcim cuvintele pentru a parea poligloti, ca pocim numele pentru a parea mai interesanti, ca inventam sau preluam „sarbatori” occidentale si le inlocuim pe cele autohtone pentru a vinde mai mult de pe taraba sau de pe rafturi, ca terfelim traditiile, spiritul neamului romanesc, obiceiurile sau cultura doar de dragul de a parea „in trend” cu globalizarea.

Sa nu ne mai mire ca ramanem pe zi ce trece tot mai putini in aceasta tara, in timp ce Noah si David isi vor cauta de lucru pe la Bruxelles, pentru a da viata acolo unei alte generatii de „pui de daci” pe care ii va chema Julien, Klaus, Patricia, Patrick, etc.

Pe tine, cum te cheama, pui de dac?

Share.

Despre Autor

2 comentarii

  1. Cum s-a adaptat moda la români de-a lungul secolelor şi ce răspunsuri au dat puii de dac măreţilor cârmaci:

    Lui Caragea-Vodă: „Sotiris, Măria Ta!”

    Lui Cuza: „Nicolas-Frederic, Măria Ta!”

    Lui Gheorghiu-Dej: „Vaniuşka, Tovarăşe Preşedinte!”

    Lui Ceauşescu, în anii 1980: „Ali-al-Mansour, Tovarăşe!”

    😀 😛

    Cum ar fi zis un român pur, care lucra în Franţa, după ce s-a întors în Vrancea: „au devenit prea răspândite numele astea, de genul Siegfried Ciocan, sau Adelheid Adumitresei”

Lasa un raspuns

twelve + 11 =