4 martie 1977. O zi de trista amintire. Ziua ultimului mare cutremur din Romania. Un cutremur in care si-au pierdut viata peste 1500 de romani, un cutremur care a pus la pamant zeci de mii de imobile in Bucuresti si in tara.

Astazi s-au implinit 40 de ani de la acel moment fatidic; ca de fiecare data, televiziunile nu mai prididesc cu imaginile din urma tragediei. Aceleasi televiziuni la care se perinda de ani buni, la fiecare 4 martie, oficiali de rang inalt, care mai de care mai coborat din limuzina de serviciu sau cea personala, intors de pe plaja din Brazilia sau dintr-un off-shore unde si-a pus milioanele de dolari la adapost, pentru cand n-o mai fi in functie sau pentru cand o iesi din puscarie, daca-l prind astia vreodata…

Vreti sa va spunem un secret?

Ii doare pe toti in cur, pe romaneste

Pe politicieni. Direct acolo. Nu le pasa. Nu le pasa de noi, de voi, de oricine ii priveste. De dat din gura, stiu cu totii, de facut ceva concret, nu pune nimeni mana sa faca.

Unii  va spun ca nu sunt bani de consolidari. Dar bani de palate cu iesiri la doua strazi si excursii prin Brazilia sunt.

Altii au spus ca nu sunt bani de consolidari. Dar bani pentru milioanele de Euro din retrocedari ilegale si pentru excursii de shopping la Paris erau.

Unii va spun ca nu ii lasa legea sa intervina si sa evacueze proprietarii indaratnici pentru consolidarea blocurilor. Dar legea, daca se doreste, se modifica si la 1 noaptea, asa cum am vazut…

Altii v-au spus ca nu i-a lasat legea sa intervina si sa evacueze proprietarii indaratnici pentru consolidarea blocurilor. Dar legea, daca s-ar fi dorit, ar fi fost modificata la fel cum anul trecut s-au modificat 40 de articole dintr-una singura printr-o ordonanta de urgenta…

Nu sunt bani? Nu aveti legi? Politicieni, nu va e rusine?

Dragi cititori…totul este un teatru ieftin jucat de catre politicieni – la fiecare 4 martie se perinda pe la televiziuni sa va spuna cum sta drobul de sare si nu ii lasa legea sau nu au bani sa il ia de acolo. La fiecare 4 martie vin si, in functie de cati ani mai au de stat la guvernare, promit marea cu sarea. La fiecare 4 martie mai bifeaza cate un exercitiu de imagine – drobul de sare ramane tot acolo, deasupra capetelor noastre!

Nu sunt bani? Dar bani de fregate au fost, nu? Probabil ca, daca s-ar fi investit acei 1,6 miliarde de Euro in consolidarea blocurilor aflate in clasa I de risc seismic, la urmatorul mare cutremur numarul victimelor s-ar fi limitat. Asa, Ciolos a gandit ca va salva viata romanilor cumparand patru barci…posibil sa se fi pregatit pentru potopul lu’ Noe.

De unde atata nesimtire si nepasare de soarta romanilor?

Acesta este caracterul politicienilor. Nu avem cum sa il schimbam decat daca, intr-o buna zi in care suntem chemati cu totii la vot, vom decide, cu totii, sa protestam prin ABSENTEISM. E singura noastra sansa.

Cand va fi urmatorul mare cutremur?

Nimeni nu stie. Nici alde Marmureanu (desi este, poate, cea mai mare autoritate romana in materie de cutremure vrancene) nici alde Dancu, nici alde adevaratele mame Omida sau alde urmasele Babei Vanga. Nimeni. Sunt presupuneri. Sau tipare pe care unii cred ca le pot repera. Unul dintre tipare este acela care spune ca „la fiecare 40 de ani, plus sau minus, are loc un cutremur major in regiunea Vrancea”. Adevarul este ca nimeni nu stie nimic iar fiecare cutremur de 6 sau de 5 care are loc in Vrancea da peste cap calculele specialistilor.

Daca avem cutremur de 5,5 sau 6 ni se spune ca „e bine, pentru ca se descarca energia tectonica”. Fals. Nimeni nu stie ca e bine sau rau. Acelasi lucru, cum ca e bine, li s-a spus si italienilor dupa cateva cutremure mici care au precedat un cutremur fatidic. Dupa aceea n-au mai iesit „specialistii” italieni cu declaratiile – unii de rusine pentru ca au linistit aiurea populatia, altii pentru ca au ramas sub daramaturi.

La fel se va intampla si cu „specialistii” nostri. Nimeni nu poate prevesti un cutremur. Nimeni nu stie ce efect au cutremurele mici si cum influenteaza ele momentul sau puterea cutremurului cel mare.

Putem sa ne protejam in vreun fel?

Desigur. Doar ca si aici, e cu dus si intors, iar „specialistii” nu se pun nici in metode de protectie de acord…

Unii spun ca cea mai buna metoda de protectie anti-cutremur e sa te fi nascut in Japonia. Sau sa construiesti ca in Japonia. Acolo locuintele sunt proiectate sa reziste la cutremure de peste 8 pe Richter. La noi se construieste dupa cum s-a dat spaga la primarie sau la alte autoritati.

Unii spun ca cea mai buna metoda este sa nu intri niciodata in imobilele „cu risc seismic”. E si asta o metoda, cu exceptia faptului ca multe dintre acestea sunt obligatorii pentru multi dintre romani – unii lucreaza intr-un astfel de imobil, altii locuiesc acolo si asteapta mila autoritatilor pentru consolidarea lor, altii pur si simplu ies intr-o seara intr-un club din Centrul Vechi si ii prinde moartea acolo.

Unii spun ca e bine sa iti pui pe telefon o aplicatie din aceea care „anunta cutremurul”. De fapt, anunta producerea unui cutremur in regiunea Vrancea, iar unda de soc ajunge dupa aproximativ 32 de secunde la Bucuresti. In aceste 32 de secunde se pot intampla multe, insa daca ne vom instala toti acea aplicatie si suntem la cinematograf, se produce o busculada in care vor muri oameni mai multi decat daca ar fi stat linistiti pe scaunele lor pana ar fi trecut cutremurul. Daca esti singur acasa, se presupune ca poti sa opresti gazele inainte de a ajunge si la tine unda seismica, dar ce faci cu toti cei care o iau pe scari si ii prinde moartea acolo in loc sa fi ramas in locuinta si sa fi supravietuit?

Ganduri de final

Cand e vorba de situatii de viata si de moarte, sa va asteptati sa vedeti multi politicieni si „specialisti” care se perinda pe la tv mancand rahat despre cum se gandesc ei la protectia populatiei in caz de cutremur.

In realitate nu vor face nimic.

Share.

Despre Autor

Lasa un raspuns

5 × three =