Saptamana aceasta a murit un jurnalist si om de televizune baimarean – Octavian Butuza. Numele lui probabil nu va spune mai nimic, decat daca sunteti din Maramures si poate ca moartea sa a trecut mai putin observata decat daca ar fi murit vreun „maestru” de la Bucuresti, pentru ca, deh, traim in Romania… Totusi, Butuza a reusit sa lase in urma sa, in scrisoarea de adio, intrucat jurnalistul s-a sinucis, o radiografie extrem de corecta a societatii romanesti contemporane, in care decadenta societatii romanesti, uitarea si neascultarea de parinti, exploatarea saracului de catre bogat, fatarnicia, manipularea politica si sociala, preacurvia preotilor, adulterul si minciuna sunt prezentate cu luciditatea unui om aflat in fata mortii, a unui om care realizeaza ca a fost mintit de catre apropiati, pacalit de prieteni, amanat de autoritati si uitat de rudele apropiate.

Moartea lui Octavian Butuza

Octavian Butuza era un jurnalist si un om de televiziune apreciat in Maramures si in Baia Mare. Mihai Morar, un baimarean prin excelenta (da, tipul ala care face pereche cu Daniel Buzdugan la matinalul Radio ZU) si-l aminteste si il descrie in cuvinte frumoase:

„Tavi Butuza era altfel decât noi. Avea aparența unui patriarh al presei băimărene, star-ul orașului, vedetă de radio, TV și presă scrisă, toată lumea îi deschidea ușile și îi așternea covoare de flori, unul din cei mai buni oratori pe care i-am auzit vreodată, deseori cabotin, dar credibil, mereu îmbrăcat la costum, gata să intre în direct pentru a mai ridica statui unora sau pentru a-i îngropa pe alții.”

Octavian Butuza, omul, a decis sa se sinucida saptamana aceasta, ingerand o substanta necunoscuta. Motivele gestului sau si le explica in scrisoarea de adio pe care a lasat-o in urma sa, o scrisoare-radiografie a societatii romanesti.

Jurnalistul si salbaticii

Acum zeci de ani Toma Caragiu juca intr-un film definitoriu pentru cariera sa, „Actorul si salbaticii”. Acum pare-se ca Octavian Butuza a jucat, fara sa vrea, in parodia „Jurnalistul si salbaticii”. Pentru ca tot ceea ce s-a intamplat in jurul lui nu putea fi orchestrat sau pus in scena decat de niste salbatici, fie ei rude sau colegi ori prieteni…

Societatea romaneasca, asa cum o descrie Butuza in scrisoarea sa de adio, nu este una a bunului simt, asa cum incearca unii sa ne-o indese adanc in creier, ci una a decadentei. Nu este una a ospitalitatii, asa cum incearca unii sa ne induca in eroare ci una a lacomiei si egoismului. Nu este una a credintei ci una a preacurviei si a adulterului – si nu oriunde ci chiar in tagma popimii, una care a ajuns atat de fatarnica, ipocrita si lacoma incat au ajuns sa foloseasca banchetele din spate ale Metanelor incapatoare pentru a-si satisface nevoile sexuale impreuna cu alti purtatori de sutane…

In societatea romaneasca descrisa de Octavian Butuza se intampla lucruri precum:

  • parasirea si uitarea parintilor de catre copii – jurnalistul prezinta cum fiica sa l-a uitat si isi mai amintea de el doar in momentul in care avea nevoie de cate ceva (material, bineinteles); va recunoasteti in aceasta situatie, dragi parinti cititori?
  • exploatarea saracului de catre bogat in baza unor promisiuni niciodata tinute – jurnalistul descrie cum Catalin Chereches, primarul arestat din Baia Mare, beneficia de nenumarate texte pe care Butuza i le preda pentru a fi publicate sub semnatura primarului pentru diferite ocazii (speech-uri, luari de cuvant, articole intregi, etc) in speranta ca acesta din urma va catadicsi sa ii repartizeze un apartament in Baia Mare; nu s-a intamplat asta. Va recunoasteti, dragi consultanti politici si asistenti care stati pe langa cate un politician, primar, profesor universitar, etc, trudind din greu pentru acesta in speranta ca va va arunca vreodata si voua un os de ros de la masa bogatilor?
  • nepasarea autoritatilor la problemele cetatenilor – cererile legale ale jurnalistului au fost mereu amanate din a primi raspuns; audientele la viceprimarul din Baia Mare nu au avut niciun rezultat, asa cum se intampla de fapt cu majoritatea audientelor tinute in institutiile de stat romanesti. Va regasiti in astfel de situatii, dragi cititori care ati apelat vreodata la primar, viceprimar sau la vreo autoritate locala sa vi se rezolve vreo problema?
  • nepasarea fata de problemele aproapelui – in timp ce fiica-sa si gasca ei de prieteni dar si unii prieteni ai jurnalistului aveau apartamente pe care le tineau pentru partidele de „casual sex”, Octavian Butuza nu isi mai putea plati chiria si ajunsese sa se imprumute peste puterile sale… Va regasiti in astfel de situatii in care „satulul” nu-l crede pe cel flamand? Vi s-a intamplat vreodata ca cel bogat de langa voi sa nu renunte la bogatia sa pentru a va putea indestula voua o nevoie acuta, stringenta?
  • preacurvia in randul preotilor – Octavian Butuza aminteste de cateva episoade in care mai marii arhiepiscopiei au fost implicati; nu are rost sa le detaliem, fiecare din noi cunoaste cel putin o poveste in care un purtator de sutana este implicat intr-o situatie deocheata cu vreun barbat sau vreo femeie…
Concluzie

In timp ce voi pupati icoane prin biserici, popii savarsesc orgii sexuale prin altar. In timp ce voi va laudati strainilor cu ospitalitatea romaneasca, un om moare de foame pentru ca fiica-sa sa se poata cordi in apartamentul pe care il tinea cu prietenii ei. In timp ce voi votati politicienii, acestia nu numai ca nu sunt in stare sa va rezolve problemele pe care sperati sa le rezolve, dar nu le rezolva nici macar pe ale celor mai apropiati de ei, cei pe care ii tocmesc sa le scrie textele cu care sa va minta la fiecare patru ani sau la vreun eveniment aniversar.

Romanie, somn usor si sa ai soarta pe care o meriti pana te vei trezi…

Share.

Despre Autor

Lasa un raspuns

1 × 4 =