Am avut cu totii prilejul sa urmarim zilele trecute un reportaj marca ProTV in care s-a incercat (si reusit) sa se prezinte si aspectul uman al DNA, o institutie care pana acum a fost perceputa ca una de forta. Este interesant contextul in care s-a luat decizia de a se lucra la imaginea acestei institutii, o astfel de structura, teoretic, nu ar avea nevoie de astfel de promovari, si totusi…

Exercitiul de imagine a reusit pe deplin pentru ca a fost pregatit si livrat ca la carte. In primul rand, nu intamplator spunem noi, reportajul a fost realizat de cel mai profesionist post de televiziune din Romania, ProTV. Apoi, reportajul a fost prezentat la emisiunea “Romania Te Iubesc”; acum, nu ca ar iubi cineva DNA-ul, dar in subliminal institutia este asociata cu un lucru pozitiv datorita titlului emisiunii.

 Pe urma, a fost ales ca protagonist al reportajului un procuror atipic pentru munca anti-coruptie (ne-am fi imaginat cu totii niste procurori de tipul Catani si politisti stil Robo-cop): procurorul Paul Dumitriu, un profesionist cu experienta in anchetele penale, apreciat deopotriva de colegi si de colaboratori. Prezenta lui pe micile ecrane in acest context a reusit sa aduca un plus mare de imagine si de capital uman institutiei anti-coruptie.

Modalitatea in care s-a realizat reportajul – una umana, in care prima si ultima parte a reportajului (cele care iti raman de regula puternic in minte) erau realizate nu in biroul procurorului ci in locuri publice, frecventate de multa lume: pe strada, la metrou si intr-o cafenea, acolo unde in background se vad oamenii care se deplaseaza, care se relaxeaza, care fac prietenosi cu mana camerei de filmat; mai mult, la un moment dat in timpul reportajului procurorul era prezentat alegandu-si o carte intr-o librarie – o activitate care este familiara multora dintre noi si o asociem cu ceva relaxant, placut, care implica un anumit nivel intelectual.

Nici alegerea mijlocului de transport nu a fost deloc intamplatoare: metroul este un mijloc de transport in comun, folosit zilnic de sute de mii de bucuresteni; mesajul transmis este ca procurorii DNA, desi la salariul lor si-ar permite un oarece confort, folosesc mijloace de transport in comun si se comporta normal, fara sa beneficieze de protectie sau de transport pus la dispozitie de institutie pentru a se deplasa de acasa la serviciu si inapoi. In acelasi timp metroul este vazut ca un mijloc civilizat de transport – doar imaginati-va ce s-ar fi intamplat daca procurorul era prezentat mergand cu tramvaiul; in acest caz reportajul ar fi parut fake, fortat si manipulator. Dar metroul este un mijloc de transport rezonabil, indiferent de pozitia sociala sau nivelul de trai.

Mesajul care se doreste a fi transmis prin acest reportaj este acela ca procurorii si politistii care lucreaza la DNA sunt oameni care se afla printre noi, care provin din randul nostru si care lucreaza pentru noi, luptandu-se cu fenomenul marii coruptii pentru ca societatea sa fie mai buna. V-a placut?

Mie unul nu, desi, ca sa fiu sincer, reportajul a fost realizat ca la carte. Si tocmai acest lucru nu mi-a placut, din perspectiva faptului ca, fiind prea bine realizat, reportajul in sine nu este decat o manipulare reusita a opiniei publice pentru castigarea unui plus de imagine.

Fac o paranteza pentru a intelege mai bine ce ma determina sa gandesc asa: cei care lucreaza in domeniul online cunosc faptul ca orice site are nevoie de S.E.O. (search engine optimization); acestea presupun inserarea in text a unor cuvinte cheie, alegerea unor etichete potrivite, definirea unor meta-taguri, etc, nu intru in amanunte. Ei bine, aceste activitati au un grad mai mare sau mai mic de succes, iar Google clasifica site-urile in functie de rezultatul acestor activitati de S.E.O., aducand site-ul sau articolul respectiv pe una din pagini (scopul este sa figurezi pe prima pagina a motorului de cautare) in functie de anumite cuvinte cheie. Exista insa o singura exceptie – in momentul in care algoritmii Google prin care acesta analizeaza site-ul depisteaza o prea mare straduinta a celor care promoveaza online articolul respectiv, te penalizeaza. Perfectiunea, in orice domeniu, naste suspiciuni tocmai prin faptul ca s-a depus un prea mare efort pentru ca in spatele acestuia sa nu existe un interes.

Sa fim bine intelesi: nu banuiesc pe Paul Dumitriu de niciun amestec. Este o vorba printre procurori: fiecare are exact gradul de libertate de decizie pe care si-o ia singur, iar Paul Dumitriu este un procuror care si-a luat intotdeauna gradul de libertate maxim in deciziile luate si in cauzele instrumentate si garantam pentru acest adevar. De aceea, protagonistul reportajului este exclus de sub orice urma de banuiala ca ar fi fost constient ca participa la un exercitiu de imagine. Dar perfectiunea modului in care au fost puse in scena toate ingredientele reportajului ne duce cu gandul la o goana dupa imagine nu a institutiei in sine ci a sefei DNA, dna Laura Codruta Kovesi.

Din aceste motive, reportajul ProTV, desi realizat la cele mai inalte standarde de profesionalism, realizatorii acestuia meritand toate felicitarile, reuseste, paradoxal, sa ne convinga prin aceasta straduinta exact de faptul ca nu este decat un exercitiu de promovare a imaginii unei institutii, exercitiu in care s-a investit un efort deosebit. Cu ce rezultate – vom vedea in lunile urmatoare cand ne va fi aratat si motivul din spatele acestei straduinte.

Share.

Despre Autor

Lasa un raspuns

5 × 3 =