Nu, nu este un articol despre Revolutia din ’89, desi jurnalele de stiri si talk-show-urile sunt pline de comemorari, aniversari, imagini, marturii, reportaje despre procesele aflate inca pe rol sau faptele deja prescrise – totul tine de fapt de istorie. Indiferent cat de mult ne straduim sa ne amintim de cei ucisi de gloantele Armatei Romane (nu ale teroristilor!) in momentele Revolutiei, peste amintiri s-a asternut deja nepasarea. Traim alte vremuri, romanii au alte prioritati, noua generatie invata despre Revolutie doar din cartile de istorie sau de pe internet, insa nu pot sa inteleaga care era contextul atunci, cum se traia in tara, cine erau conducatorii, care era miza geo-politica a inlaturarii comunistilor de la conducere, de ce la noi a trebuit sa se verse sange pe cand in toata Europa comunistii au fost inlaturati prin asa zise „revolutii de catifea” si multe altele.

Poporul roman are o apetenta pentru revolutii. Ne-au placut dintotdeauna, ne-am bucurat precum copiii atunci cand un regim politic a fost inlocuit cu altul. Ne place sa vedem cum conducatorii sunt inlaturati, cum cad capete, cum le moare si lor capra nu numai noua. Ne bucura sa fim prezenti la acele momente si sa ne laudam apoi cum ca „am fost si eu acolo” – de aici si nebunia cu certificatele de revolutionar.

Cu gandul la Revolutia din ’89, omitem sa constientizam insa ceva: chiar ACUM, in acest moment, Romania traieste o noua revolutie. Una a ideologiilor, a principiilor, a reasezarii societatii pe mecanisme noi, o revolutie care modifica total valorile natiei. Nu suntem noi artizanii acestei revolutii, din pacate, tot altii isi aduc contributia. Romanilor le plac revolutiile dar nu si le fac singuri, daca am uitat sa precizam acest aspect: asa cum in ’89 Revolutia a fost declansata de catre KGB (serviciile secrete rusesti) cu ajutorul AVO (serviciile secrete maghiare), acum rolul lor a fost luat de catre alte servicii.

De ce traim o Revolutie? Simplu – o revolutie se traduce de cele mai multe ori printr-o schimbare politica majora care are loc intr-o perioada foarte scurta de timp; revolutia implica de regula si poporul care ia parte activ la schimbarea regimului iar decizia infaptuirii revolutiei poate veni din exterior sau poate fi generata de un eveniment incarcat de emotie sociala. Prin extenso, revolutiile pot fi si sociale, industriale, tehnologice, culturale, etc.

Ce se intampla in acest moment in Romania? Un incident cu incarcatura emotionala puternica – incendiul de la clubul Colectiv, a determinat iesirea masiva a poporului in strada concomitent cu cererea schimbarii in intregime a clasei politice. In urma presiunilor exercitate de multime, condusa in mars prin Capitala de catre cei care aveau interes, Guvernul Ponta a demisionat iar presedintele Johannis a propus un guvern tehnocrat, evitand astfel ca PNL, partidul care l-a propulsat in functia de presedinte, sa isi erodeze imaginea pana la alegerile locale si parlamentare de anul viitor.

Cea mai mare repercursiune a acestei revolutii nu a fost insa aceea politica ci aceea a modificarii valorilor in ochii poporului. Pana la momentul „Colectiv” romanii aveau extrem de mare incredere in doua institutii fundamentale pentru statul roman: biserica (vrem sau nu vrem, increderea populatiei in biserica era una de peste 90%) si institutiile militarizate – armata, jandarmeria, pompierii, etc.

Ce s-a intamplat dupa „Colectiv”? Biserica a cazut vertiginos in sondaje in privinta increderii, urmare a gestionarii defectuoase a comunicarii institutionale din acele momente, iar pompierii deja sunt vazuti ca una dintre cele mai corupte institutii ale statului, fiind vazuti ca principalii vinovati moral de producerea incendiului.

Despre personalitatile in care romanii aveau cea mai mare incredere nu mai vorbim: Raed Arafat, unul dintre cei care erau egali cu vesnicul Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, in topurile sondajelor, a cazut la un nivel sub cel al lacului Siutghiol iar serviciile SMURD la fel.

Alti politicieni au avut aceeasi soarta – unii urmare ai incidentului din „Colectiv”, altii care fusesera preluati mai dinainte de catre DNA prin anchetele penale, asa cum este cazul lui Sorin Oprescu sau Marian Vanghelie, doi dintre cei care desi nu faceau nimic pentru Capitala sau Sectorul 5, se asezasera confortabil in sondajele de opinie, gratie unei complicitati din partea grupurilor de interes politic care nu furnizau niciodata contracandidati pe masura in momentele electorale. Un alt politician care se bucura de o pozitie fruntasa in sondajele de incredere, Cristian Popescu Piedone, primarul sectorului 4, un potential candidat al UNPR la Primaria Capitalei, si-a vazut in doar cateva zile imaginea terfelita pe televiziuni.

Clasa politica romaneasca dar si societatea traiesc un moment care poate fi definit ca fiind noua Revolutie – Revolutia din 2015, infaptuita tot de altii, tot pe sfarsit de an si care cel mai probabil se va dovedi la fel de inutila peste 25 de ani cum s-a dovedit, din pacate, revolutia din ’89. Si tot din pacate, care a lasat in urma familii indurerate.

Share.

Despre Autor

Lasa un raspuns

thirteen + 15 =