Ati observat? De fiecare data cand o sinucidere este mediatizata intensiv, o alta ii urmeaza cat de curand. Moartea fostului milionar Vasile Turcu, gasit spanzurat in locuinta sa, a fost acum urmata de moartea prin spanzurare a lui Dumitrache „Dumi” Economu, patronul lantului de cafenele Filicori. Doi afaceristi care aleg sa se sinucida la o distanta de timp scurta unul de celalalt.

O intamplare? Nicidecum. Este vorba de imitarea comportamentului semenilor tai.

Sinucigasul – curajos sau las?

Unii sunt de parere ca iti trebuie o oarecare doza de curaj sa iti tragi un glont in cap, sa iti pui streangul de gat sau sa te arunci de pe bloc ori pe sinele metroului. Altii, dimpotriva, spun ca nimic nu justifica un astfel de comportament si ca cel care procedeaza astfel este las intrucat alege sa scape de probleme in cel mai josnic mod.

Adevarul este pe undeva la mijloc. Intr-adevar, iti trebuie o oarecare doza de nebunie, am spune noi, intrucat nu oricine e capabil sa faca pasul spre „Marea Trecere”, vorba lui Cristoiu. Pe de alta parte, faptul ca alegi sa fugi de probleme in asemenea mod, denota o doza de lasitate.

Fie ca aleg sa se sinucida din cauza problemelor financiare, ale problemelor de sanatate, sentimentale sau chiar din teribilism, cei care o fac ajung cel mai adesea sa fie blamati de restul societatii si chiar de Biserica Ortodoxa, careia i-a spus ei Dumnezeu sa nu oficieze slujbe la capataiul celor care si-au luat viata…

Sinuciderile si mimetismul social

Spuneam la un moment dat intr-un alt articol ca prima data cand efectul „sinuciderilor la indigo” a fost observat de catre specialisti dateaza inca din 1774, atunci cand Goethe a publicat „Suferintele tanarului Werther” iar politia a sesizat ca multi tineri si tinere se sinucideau, la fel ca si eroul operei. De aceea, efectul sinuciderilor la indigo este numit si „Efect Werther” – ati observat ca, de fiecare data cand o celebritate se sinucide, declanseaza un val de sinucideri in randul fanilor sau al tinerilor care se identificau cu persoana respectiva sau cu personajele interpretate de aceasta?

Acum, nu stim cat de fan era Dumitrache in ceea ce-l priveste pe Turcu, dar mediatizarea in exces a unei sinucideri care a avut loc intr-o anumita maniera duce de cele mai multe ori la declansarea unui resort in mintea unor anumite persoane predispuse la un asemenea gest – cu probleme financiare grave, tradate sau inselate in dragoste, cu probleme de sanatate incurabile, etc.

O certitudine – sinuciderea prin spanzurare a unui afacerist inglodat in datorii duce la sinuciderea prin spanzurare a unui alt afacerist (se pare) inglodat in datorii. 

Nu e nicio coincidenta aici. Este vorba doar despre imitarea comportamentului sinucigas – o persoana care se afla intr-o situatie similara cu cea care a pus in practica decizia de a-si lua viata, a decis la randul ei sa isi ia viata. Singura remarca este ca, daca Turcu nu se spanzura, nici Dumitrache nu ajungea sa comita acest gest. Tot ce a facut ultimul a fost sa imite comportamentul primului, atat…

Omul – un simplu animal social

Tendinta de imitare exista din cele mai vechi timpuri. S-a transmis si in timpurile noastre – daca pe vremuri urlam pentru ca urla seful clanului pesterii in care locuiam, acum urlam pentru ca urla seful miscarii prin portavoce, in Piata Victoriei. Tindem sa imitam pentru a nu fi exclusi din turma (sau, cum se numeste acum, societate).

Omul e nascut sa imite comportamente. Si, cu cat mass-media mediatizeaza mai mult astfel de situatii, cu atat le va manipula comportamentul celor care au tendinte suicidale.

Vor mai urma si alte sinucideri in randul afaceristilor, fara indoiala…

Share.

Despre Autor

Un comentariu

  1. Aici iarasi ati atins un subiect sensibil. Nu zic neaparat in cazul de fata, dar multe dintre sinucideri sunt de multe ori crime (chiar daca persoana apasa pe tragaci e foarte probabil sa fi fost extrem de presata de alti oameni) sau iesiri din scena (trupuri neidentificate, adica orice cadavru nerecuperat de la morga). Poate parea iesit din comun, dar filmele s-au jucat atat cu noi incat avem incredere oarba in imposibilitatea unor astfel de actiuni (exemplu in care, desi legea e calcata in picioare in general, aici avem tendinta sa credem ca nu este coruptibila).

Lasa un raspuns

1 × 1 =