Scriam despre SRI ca stie al dracului de bine sa manipuleze. Extrem de bine. Atat prin publicatiile proprii cat si prin armata de jurnalisti care constituie o parte importanta din componenta de personal a acestui serviciu secret care, iata, depaseste cu mult din punct de vedere al terorii pe care o inoculeaza populatiei temuta „Securitate”. Unii spun „defuncta” Securitate, dar stim deja cu totii ca Securitatea lui Ceausescu nu a murit niciodata ci doar s-a reinventat pe parcurs. Nimeni, niciodata, nu a facut o curatenie din radacina in acest serviciu, iar personalul angajat aici doar s-a improspatat. „Stejarii” au ramas in picioare multa vreme si au invatat meserie pe „vlastarii” mai tineri – observam acum ce tehnici i-au invatat, privind la deranjul social pe care il face SRI, prin interceptarea convorbirilor, stocarea „urmelor” cibernetice si a convorbirilor ambientale, sub pretextul apararii democratiei. Am mai scris si nu revenim asupra subiectului.

Astazi, SRI este intr-o goana furibunda dupa imagine. Dupa angajarea unui ziarist in postura de purtator de cuvant, dupa ce a impanzit oameni in toate redactiile, SRI incepe sa se auto-promoveze si la publicul mai tanar, la cei dornici de aventura, la hackeri, la „anonimi”, la pustimea care isi pierde noptile in fata calculatorului scriind coduri sau facand farse prietenilor si trimitandu-le cate un soft malitios, productie proprie sau descarcat de pe afara. Asadar, cum ar fi spus Iisus acum 2000 de ani, o chestie de genul – lasati hackerii sa vina la mine.

Citim in revista Q Magazine un interviu foarte interesant luat de reputata jurnalista Floriana Juncan unor reprezentanti ai Serviciului Roman de Informatii, divizia Cyberint (de la Cyber Intelligence), o structura care se ocupa cu identificarea sursei atacurilor la adresa tarii noastre si protejarea institutiilor de acestea. Bineinteles, se ocupa si cu identificarea hackerilor romani care ataca tinte ale „statelor aliate”, dar asta e alta poveste. Structura este zugravita de parca interviul s-ar fi tinut in birourile Google si nu ale SRI – tineri in blugi si tricouri care, casual imbracati si nonconformisti, lupta impotriva amenintarilor cibernetice.

Interviul din Q Magazine ne confera oportunitatea sa va dezvaluim din tehnicile de PR si de manipulare a opiniei publice pe care le folosesc reprezentantii Serviciului in goana lor dupa imagine si dupa…fonduri. Da, ati citit bine, dupa fonduri – crede cineva dintre cititorii nostri ca daca nu arati ca lucrezi, asa cum arata Dinescu la „Revolutie”, primesti ceva?

Mana intinsa care nu spune o poveste, nu primeste pomana, ce dracu’!

…cum spunea un mare actor roman plecat dintre noi… De ce ar sta SRI acum cu mana intinsa si de ce aceasta goana dupa imagine?

Orice institutie, anual, propune un buget. Fie ca vorbim de ministere, de structuri de aparare a legii, de servicii de informatii, de servicii de protectie, toate vin cu mana intinsa la premier si Parlament si solicita fonduri. Fonduri care se transpun in salarii, prime, dotari, etc. Acum, doar nu credeti ca ministrul de interne Gabriel Oprea isi mai putea lua Audi A8 pe banii institutiei sau isi mai putea pune jacuzzi in biroul din minister daca institutia pe care o conducea nu solicita si nu primea fonduri pentru plata informatorilor la inceput de an. La fel fac toti ministrii si conducatorii de institutii – solicita fonduri, pe diferite pretexte, cat mai multe cu atat mai bine, vad ei apoi ce fac cu banii. Unii se gandesc sa mai dea cu o „lavabila” prin birou si sa-si mai ia o „plasma”, altii sa isi schimbe masina de serviciu, altii sa mai atribuie cate un contract unei firme prietene, altii pur si simplu sa aiba cu ce isi motiva angajatii sau sa le ofere niste dotari mai bune. Oricum ar fi, daca nu stii sa ceri banii cum trebuie si daca nu iti faci o imagine buna in timpul anului privind activitatea ta, risti sa nu primesti fondurile. Dracu’ le mai da la anul fonduri pompierilor – doar au vazut ca traiesc din spagi, sistemului sanitar – doar au esuat lamentabil cu bebelusii, si asa mai departe.

Important e sa iti spui frumos povestea si sa dai bine la public. A! In cazul SRI mai e ceva: sa creezi acea stare de psihoza nationala si de teroare necesara justificarii luarii unor masuri de securitate fara precedent.

Logica manipularii SRI

E vorba de un cerc vicios – mai intai creezi starea de teroare si de psihoza nationala: suntem in razboisuntem atacati din toate partile, teroristii merg pe strazi printre noi, oricand se poate intampla o nenorocire, suntem vizati, suntem tintele inamicilor, etc., etc., etc. Apoi, armata de ziaristi sub acoperire dar si altii care cred ca tot ce zboara are pene, iti preiau mesajul institutional si il viralizeaza. Starea de teroare este creata. Daca nu creezi starea aceasta de panica, risti sa nu iti intinda nimeni un leu – de ce ti-ar da bani daca totul e lapte si miere?

Apoi, imediat, ceri fonduri: avem nevoie de bani pentru aparatura de interceptare, avem nevoie de bani pentru anagajarea unor hackeri, avem nevoie de bani pentru a plati informatori, avem nevoie de bani pentru dotarea cu masini performante, avem nevoie de bani pentru a ne cumpara roboti pentru dezamorsarea bombelor, etc., etc., etc. Acum, pe fondul de teroare creat, doar nu credeti ca e nebun vreun premier sau vreun Parlament sa nu aprobe fondurile solicitate sau suplimentarile de fonduri de la jumatatea anului.

Apoi, inchizi bucla si faci un cerc, un perpetuum mobile care se rostogoleste ani la rand – incepi sa asculti, sa tragi cu urechea in casele oamenilor, sa stochezi datele convorbirilor, sa inmagazinezi toata istoria cautarilor pe internet, sa soliciti accesul la conversatiile Facebook, Skype, Team Viewer, Whatsapp, Messenger, etc., etc., etc. Asa e ca nu ai cum sa nu gasesti convorbiri pe care sa le interpretezi tu cum vrei? Am mai dat exemple pe tema aceasta. Basca, mai ai si DNA-ul care te-a ajutat si ti-a tot cantat in struna („probatoriul s-a realizat cu sprijinul ofiterilor SRI”)… Asa e ca, deodata, ti s-au inmultit „teroristii”? Asa e ca, ascultand TOATE convorbirile telefonice din tara asta, e imposibil sa nu devii la randul tau, ca institutie, un paranoia care vede in orice jucarie LEGO un potential dispozitiv exploziv semtex?

Catre cititori

De la „Revolutie” pana acum ati vazut vreun terorist? In timpul „Revolutiei” ati vazut vreun terorist? Au gasit SRI pe unul care aruncase cu o grenada pe trotuarul din fata liceului Jean Monnet prin 2002, si au spus ca e terorist, dar ala nu era terorist, era un infractor de drept comun. Au mai gasit SRI un „terorist”, unu’ de-si zicea Guccifer de le spargea mailul unor vedete si apoi dezvaluia continutul casutei de inbox, dar, din nou – ce fel de terorism este asta? Au mai gasit SRI niste cetateni arabi prin 2014-2015 pe care i-au expulzat, pe motiv ca nu stiu ce faceau ei pe aici cu banii pe care ii castigau din vanzarea fructelor si legumelor in piata si i-au declarat indezirabili. Asta e anti-terorism? Asta e Cyber Intelligence?

Acum SRI incearca sa ne convinga prin tehnica inamicului impersonal ca suntem in razboi

In interviul mentionat, Floriana Juncan intreaba pe seful Cyberint si pe un angajat de acolo, care se ocupa cu „intelligence”, recte cu culegerea de informatii din surse inchise si deschise, cine sunt inamicii Romaniei, cine ne ataca, de unde vin atacurile cibernetice? Raspunsul, demn de cel mai mare specialist in limbaj de lemn, a sunat cam asa (facem o compilatie):

În primul rând, identificăm atacurile care provin din partea unor actori statali pentru că aceştia vizează infrastructurile cibernetice strategice, în special cele deţinute de instituţii ale statului român. Un alt tip de atacuri sunt cele  derulate de organizaţii criminale, dar acestea sunt investigate preponderent  de alte instituţii. O altă tipologie de atacuri sunt cele de tip extremist-terorist. (…) România nu este o ţintă colaterală, ci o ţintă vizată cu precizie, şi motivaţia acestora este exfiltrarea informaţiilor din infrastructurile cibernetice. Actorii criminali vor să obţină beneficii criminale şi financiare. (…) Suntem vizaţi de aceiaşi actori care targhetează şi ţările membre UE şi NATO. (…) Când vorbim despre atribuirea exactă a atacurilor cibernetice, competiţia este încă deschisă. (…) Înregistrăm şi un amestec, un melanj de acţiuni ale acestor actori, statali şi non statali, de aceea nu i-am menţionat întâmplător. Actorii statali îşi doresc întotdeauna să nu fie identificaţi, au foarte mulţi oameni la dispoziţie, au resurse şi au obiective strategice. (…) De aceea nu cred că există servicii de informaţii care pot atribui cu certitudine un atac cibernetic în ziua de astăzi. (…) Sunt anumite elemente care pot conduce cu un coeficient de probabilitate spre o identitate, dar stabilirea concretă este un deziderat. Atribuirea se face în momentul actual cu un anumit grad de certitudine, dar şi de incertitudine.”

Carevasazica, treaba asta cu hackereala e destul de serioasa, suntem in razboi, asa cum spune si titlul articolului, dar nu putem spune cine ne ataca si nici identifica cu certitudine sursa atacurilor – ar putea fi un stat advers, dar si aliat, ca doar in UE s-au mai spionat nemtii cu francezii si cu englezii intre ei, dar ar putea fi si niste persoane angajate de un stat, desi poate fi si un melanj, dar cu toate acestea pot fi si persoane independente sau organizatii teroriste, dar oricum nu ne putem da seama. Ca oricum nimeni nu isi poate da seama, din cate intelegem.

Cam asta e povestea spusa de tipii de la Cyberint, care probabil vor sta cu mana intinsa cat de curand dupa fonduri sau dupa personal…

Am mai citit o poveste frumoasa, pe acelasi principiu, in Romania Libera – cica, zborurile companiilor low-cost sunt nesigure pentru ca aceste companii nu isi angajeaza niste „air-marshall” (ofiteri aerieni) de la SRI care sa insoteasca zborul. Spre deosebire de Tarom, chipurile, care, uite, are un astfel de contract cu SRI – bine, daca nu ar lua foc motoarele in timpul zborului, chiar ca am alege aceasta companie, mai ales, asa cum scrie Romania Libera, tipul asta de la SRI decide intr-o fractiune de secunda daca iti baga un glont in cap sau nu. Linistitor, nu?

Concluzie

SRI pica testul povestii pentru pomana – i-as trimite pe strazile patriei sau prin tramvaie sa mai invete de la cersetorii care ne invadeaza la tot pasul. Tehnica inamicului impersonal pe care o aplica ei – cum ca suntem atacati de niste inamici invizibili, tine la oricine dar nu la noi. E drept, asa cum e ea folosita de SRI, se doarea un motiv pentru a tine un pic tara sub teroare („suntem atacati!”), pentru a atribui SRI niste merite pe care nu le vedem (pentru ca daca nu stii cine te ataca si de cine te aperi, nici nu poti, ca cetatean, sa cuantifici eficienta muncii ofiterilor de la Cyberint) dar si pentru a solicita la urmatoarea rectificare bugetara niscaiva fonduri in plus. Sau macar sa nu ti le taie, acum, ca te-au lasat pardalnicii aia de judecatori de la CCR fara ditamai obiectul muncii in cauzele penale.

Nu-i asa, SRI? Pentru ca, daca tot ti s-au taiat atatea atributii, acum lumea te va intreba tu ce dracu’ faci de banii aia? Si atunci ti-ai gasit sa inventezi niste povesti frumoase cu hackeri in blugi si tricouri cu grade, sau altele cu „marshalii aerieni”. Recte, munca ta nu e numai sa asculti telefoane, uite, ma mai joc si pe calculator si ma mai plimb un pic si cu avionul pe banii TAROM, desi as vrea sa ma plimb si pe banii Wizz Air…

Post-Scriptum

Daca se intampla sa calatoriti cu Tarom-ul si daca nu ia foc aeronava in aer, sa nu va uitati cumva urat la sandvich-ul ala de 2 lei pe care vi-l arunca cu mult drag stewardeza pe tava aia nenorocita din plastic, ca nu stiti cum i se pare aluia „acoperitul” de la SRI ca aveti vreo intentie criminala si depresurizeaza aeronava incercand sa va nimereasca intre ochi la peste 10.000 m altitudine. Nu de alta, da’ pana va nimereste mai „ucide” vreo doua-trei hublouri nevinovate…

Share.

Despre Autor

Lasa un raspuns

five × 2 =