Ministerul de Interne este una din institutiile de forta ale statului roman. Aceasta pe hartie. In practica, am vazut tot felul de exemple care denota ca la M.A.I. treburile nu stau deloc asa; unul din motivele vizibile ale slabiciunii Internelor il constituie lipsa personalului de calitate. Tinerii aceia, dornici de aplicarea legii, care ies pe portile Scolii de Agenti Campina si Academiei de Politie invata pe masura ce trec anii ca nu iti ridica nimeni statuie, ca ori muncesti ori nu muncesti, leafa merge, ca merge si asa, ca trebuie sa fii destept 5 minute ca in armata, ca trebuie sa te orientezi si ca…trebuie sa aduci sponsorizari sau sa te descurci pentru ca altfel, din salariul pe care ti-l asigura statul, nu poti sa iti platesti nici macar chiria alaturi de o prietena daramite sa te mai si insori si sa faci copii. Aceasta a deprofesionalizat personalul din aparatul M.A.I. si a creat premisele pentru existenta unui fenomen de coruptie care in timp s-a acutizat.

Un alt motiv, pe care l-am invocat partial mai sus, este lipsa acuta a banilor; nu vorbim aici numai de banii de salarii, ci si de banii pentru organizarea unor evenimente cum ar fi Ziua Politiei sau Ziua Jandarmeriei, pentru punerea in practica a unor campanii, pentru tiparirea unor amarati de fluturasi pentru marketing institutional sau pentru primirea unor delegatii straine. Poate nu stiti, dar fondurile pentru primirea asa cum se cuvine a unor omologi din Uniunea Europeana nu sunt prevazute suficient in bugetul M.A.I. iar politistii, jandarmii si pompierii recurg deseori la sponsorizari din partea unor patroni pentru organizarea unor mese sau asigurarea unor cadouri de protocol celor care ne viziteaza in schimburi de experienta sau colaborare.

De aici si pana la generalizarea sponsorizarilor nu a fost decat un pas – solutia trimiterii cadrelor pe teren pentru a obtine bani intr-un mod lipsit de moralitate de la cei pe care ii controlau li s-a parut cea mai la indemana sefilor din institutii. Tacit, solutia a fost acceptata si de catre cei care conduc de atatia ani Ministerul de Interne si ma refer aici la generalii care si-au ocupat linistiti locuri in scaunele ministeriale din cladirea fostului Comitet Central al P.C.R. si care la fiecare schimbare de Guvern se rotesc pe functii si isi platesc unul altuia polite. Sponsorizarile ii scapau de dureri de cap pe sefii de la financiar sau pe secretarii de stat care trebuiau sa mearga cu cascheta in mana la ministru pentru a cere mai multi bani.

Pe fondul a ceea ce s-a intamplat in clubul Colectiv au inceput anchetele DNA dar mai important, zic eu, anchetele jurnalistice. Am aflat rand pe rand dezvaluirile despre solutia imorala la care apelasera pompierii mai degraba de pe blogul lui Tolontan decat din alte surse, ulterior ancheta jurnalistica fiind preluata si de institutiile statului.

Acum aflam ca ministrul de interne, Petre Toba, a gasit un „remediu” la solutia imorala – sponsorizarile nu vor fi oprite, ele vor continua sa existe, numai ca va fi nevoie de un preaviz al Serviciului Secret al M.A.I., „celebrul doi si-un sfert” cum suna un cliseu jurnalistic, care va verifica…nu stim ce si va spune daca sponsorizarea este in regula sau nu. Acum, cat de naiv sa fii sa crezi ca vine un patron de firma la tine, I.S.U., sa iti ofere sponsorizare, ca mai apoi tu, I.S.U. sa ii trantesti o mama de amenda pentru nerespectarea normelor privind prevenirea si stingerea incendiilor? Este absurd.

Ceea ce face acum Ministerul de Interne se numeste strategia distragerii atentiei de la problema in sine – incearca sa ofere o solutie care sa para in regula pentru o problema care insa nu a existat de la bun inceput, in acest fel distragand atentia de la adevarata problema. Ulterior ar fi venit cu ceva statistici care sa ne spuna cate sponsorizari au fost refuzate de la preavizare de catre DGIPI si cate fapte de coruptie s-au prevenit astfel, demonstrand cumva ca solutia oferita ar fi fost cea mai buna.

Domnule ministru de interne, problema nu era cine sa avizeze sau sa preavizeze sponsorizarile de la M.A.I.; problema o reprezenta faptul ca exista aceste sponsorizari din partea unor firme private care sunt supuse controlului de catre institutiile ministerului. 

Este ca si cum s-ar oferi acum o solutie a sponsorizarii legale si preavizate si para-avizate a ANAF de catre firmele evazioniste care urmeaza a fi controlate sau o solutie a sponsorizarii legale si avizate a vamesilor de catre contrabandistii care trec zilnic prin punctele de trecere a frontierei. Sau, de ce nu, ca si cum ai oferi o portita legala pentru ca galeriile de fotbal sa sponsorizeze Jandarmeria – cum vi s-ar parea?

Solutia in acest caz este nu un preaviz de la D.G.I.P.I., care oricum nu isi va pune avizul pe niciun material pentru ca ei de regula nu isi asuma responsabilitatea, ci renuntarea totala la sponsorizari in cadrul M.A.I. Dar asta va implica prevederea unor fonduri de protocol la nivelul institutiilor de la Interne, adica o presiune pe bugetul de stat.

Share.

Despre Autor

Lasa un raspuns

5 × 2 =