Vom dezvalui in acest articol un fenomen care nu tine doar de tehnici de manipulare mass-media ci si de tine, draga cititorule – stiai ca ai tendinta sa te auto-manipulezi cand vine vorba de alegerile in materie de canale tv sau site-uri online? Stiai ca aceasta auto-manipulare este „vinovata” pentru modul in care percepi anumite stiri sau ai ramas la anumite convingeri in ciuda dovezilor care au aparut intre timp?

Intrebari

De ce acum, dupa aparitia expertizei privind modul de izbucnire si propagare a incendiului din #Colectiv, inca mai sunt opinii ca focul a fost pus intentionat? De ce inca se vehiculeaza aceasta idee si de ce o parte a mass-media continua sa alimenteze ipoteza conform careia tragedia din clubul mentionat a fost premeditata pentru a acoperi un alt scandal, cel al accidentului mortal al politistului din coloana oficiala a lui Gabriel Oprea, ministrul de interne de la acea vreme? De ce nu te poti debarasa de aceste ganduri si cat de vinovat esti tu pentru modul in care percepi anumite evenimente?

Raspunsuri

„Vinovatul” pentru faptul ca in continuare suntem tributari unor anumite opinii false sunt atat mass-media dar in primul rand noi. Exista un fenomen care se numeste expunerea selectiva la informatii.

Psihologia si experimentele sociale ne-au demonstrat ca odata ce ne-am format o opinie este foarte greu sa ne-o schimbam: individul ramane tributar primelor impresii/convingeri, indiferent de argumentele care i se aduc pe parcurs. Asadar, suntem predispusi sa retinem informatia care ni se prezinta initial si ulterior ne-o intarim, atat prin expunerea la alte surse de informatii care prezinta informatia in acelasi mod cu convingerile noastre cat mai ales prin decizia noastra de a urmari doar anumite canale de propagare a informatiei, canale care ne prezinta teoria sau ipoteza care ne convin. Aceasta alegere se numeste expunerea selectiva la informatii.

Cum contribuim noi insine la propagarea unor ipoteze false?

In emotia generata de tragicul eveniment s-au gasit cateva trusturi de presa, favorabile unei anumite parti a esicherului politic, sa prezinte o teorie conspirationista: focul din #Colectiv nu avea cum sa se propage atat de repede si sigur a fost pus intentionat pentru ca tragedia sa acopere un alt scandal ce viza pe ministrul de interne. Mai mult, o alta parte a mass-media a interpretat o mentiune de-a lui Johannis („Au trebuit sa moara oameni ca acest guvern sa fie schimbat”) ca pe o dovada certa ca tragedia a fost organizata pentru ca in Romania sa aiba loc schimbarea guvernului.

Opinia publica a fost expusa zile intregi la aceasta informatie care s-a propagat extrem de acut pe tv dar si in online, atat pe canalele consacrate cat si prin social media si sursele alternative de informare; teoria conspirationista prindea contur si se raspandea in societate, mai ales in lipsa unor probe care sa o contracareze. Talk-showurile dezbateau indelung aceasta perspectiva, deontologii si conspirationistii aveau o paine de mestecat pe unde erau invitati iar erorile de comunicare din partea institutiilor abilitate adanceau misterul tragediei din clubul mortii.

Odata ipoteza bine conturata, un pic mai (sau prea) tarziu a venit si rezultatul expertizei: focul a izbucnit din cauza unor artificii de exterior plasate in interior, prea aproape de tavan si s-a raspandit din cauza materialelor inflamabile care captuseau tavanul. In rest, nimeni nu a reusit sa stinga incendiul pentru ca se foloseau niste extinctoare expirate sau fara spuma, ba chiar unul dintre participantii la concert a aruncat cu bere peste flacari (!), evacuarea nu s-a facut la timp pentru ca una din usi era inchisa iar ulterior problemele in modul in care s-a facut interventia si acordarea ajutorului medical au dus la decesul unui numar important de tineri care in alte conditii ar fi fost salvati.

Pentru cati dintre cei care au crezut in teoria conspiratiei s-au schimbat convingerile initiale? Pentru foarte putini sau chiar deloc – aceasta pe de o parte pentru ca, asa cum am aratat, suntem tributari convingerilor initiale, iar pe de alta parte pentru ca tindem sa ne expunem selectiv la informatii. Cu alte cuvinte, tindem sa schimbam canalul tv atunci cand se afirma o opinie contrara credintelor noastre initiale, chiar daca aceasta ultima opinie este adevarata, sau tindem sa citim doar articolele care descriu si intaresc ipoteza in care credem initial.

Mass-media au vreo contributie la toata aceasta situatie?

Desigur. Trusturile de presa si cei care le coordoneaza cunosc foarte bine acest fenomen al expunerii selective la informatie si de aceea te vor alimenta cu stiri care sunt in trend cu opinia populara – crede poporul ca s-a pus intentionat foc la #Colectiv? Pun si televiziunile focul intentionat prin stirile lor. Crede poporul ca Piedone este cel care a ucis copiii aceia? Ii mai ucid si jurnalele de stiri inca o data, tot cu mana lui Piedone. Si tot asa… Altfel risca sa isi piarda audienta!

Cercul vicios

Putem scapa de acest gen de manipulare? Din pacate deloc sau foarte greu. De ce?

Pentru ca o astfel de teorie falsa se propaga initial prin mass-media, te manipuleaza si iti alimenteaza teoria initiala, dupa care tu te auto-manipulezi si te expui selectiv la informatii care corespund teoriei initiale si apoi mass-media revine si iti serveste pe tava exact ce vrei sa citesti pentru ca daca nu o va face, in ciuda dovezilor care ar putea aparea pe parcurs si care ar combate teoria respectiva, risca sa nu te mai aiba de telespectator sau cititor. E un cerc vicios, generat atat de intentia unora de a dezinforma publicul larg si de intentia mass-media de a-si pastra audienta.

Apropos, tu crezi in extraterestri?

Respect #Colectiv!

Sursa foto: hellasforce.com

Share.

Despre Autor

5 comentarii

  1. Eu propun o solutie la acest „cerc vicios”. In loc sa asculti „ce se zice”, mai sanatos ar fi sa vezi „cine zice”. Asta ce inseamna? Inseamna ca trebuie sa-ti definesti un sistem de valori personale, de persoane in judecata carora ai incredere, sau care ti-au fost recomandate de catre persoane in care ai incredere. Un bun punct de plecare il reprezinta cartile, literatura. Sa scrii o carte seamana cu o spovedanie, vrand-nevrand, ceva din sufletul autorului se trasnmite cititorului. Lucrurile stau altfel cu un articol, online sau tiparit, cu o lozinca, cu un slogan sau un „comunicat” de presa. Prin urmare, este mai putin important daca am citit prima data, sau ultima data informatia provenita din surse demne de incredere. Nu-i asa?

    • E o solutie, dar e greu de pus in practica. Oamenii in a căror judecata ai încredere ar trebui sa fie oameni integri, care analizează informatia pe masura ce se acumulează si o fac prin prisma probelor, iar daca se inseala sa o admita si sa isi corecteze prima impresie. Cati astfel de oameni cunosti? Cati oameni sau prieteni cunosti care sa fi renuntat la a se mai uita la un post tv daca au realizat ca acesta i-a mintit intr-o anumita problema? Noi nu cunoastem niciunul. Cei care sunt fani A3 sunt si acum si vor fi pururea, cei care sunt fani B1, la fel…

  2. In primul rand, televizorul ar trebui folosit doar ca un ecran de proiectie pentru poze cu familia si/sau filme din colectia personala. In nici un caz ca sursa de informare. Eu unul nu am ce sa vad la tv. Dar ABSOLUT NIMIC. Si mai stiu pe unii care s-au desprins din vraja „tembelizorului”. E adevarat ca oamenii se impart in tabere, in categorii, in echipe adverse. Fiecare are dreptatea lui si nimanui nu-i este usor sa-si recunoasca greseala. Asta vine din lipsa de smerenie. O „simpla” patima, veche de mii de ani. Din faptul ca intr-o discutie, intr-o intalnire dintre 2 oameni, fiecare se crede superior celuilalt, pe cand Sfintii Parinti ai ortodoxiei recomanda taman pe dos! Nu ma intereseaza optiunile dvs religioase si nu vreau sa le discutam aici. Imi justific insa afirmatia prin faptul ca eu as porni de la Sf. Scriptura in cautarea adevarului. Pe urma as incerca sa identific slabiciunile si patimile umane, asa cum le-au analizat Sfintii Parinti. Pe urma, facand un salt in timp, as incerca sa vad cine sunt cei care ii citeaza pe Sfintii parinti, si se raporteaza la invatatura lor. Stiu ca nu mai sunt „la moda”, dar, cu un oarecare efort, vei intelege ca oamenii nu s-au schimbat, ca slabiciunile lor sunt aceleasi, dar jucariile lor sunt mai „cool” si mai mortale. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, de fiecare data cand citesc o carte, caut mai multe informatii pe net (review-uri, carti asemanatoare) si/sau discutand cu prietenii (de ce mi-as pierde timpul discutand ce culoarea aveau chilotii lu’ Cruduta cand a cazut de pe tocuri?). Imi extind astfel sfera intelegerii, ne-riscand sa ma pierd in detalii inutile (sa citesti diferite maculaturi cu care suntem bombardati). Da, este o selectie a informatiilor carora ma expun, dar eu nu consider ca asta e problema. Este mai importanta calitatea acestor informatii si autenticitatea lor. In sensul asta, incerc sa ma raportez la persoane dezinteresate, care au si dovedit niste lucruri. Si, la fel de important, depinde cu ce scop caut informatiile cu pricina, pentru intelegerea carui fapt? Este esential sa incerci sa intelegi lucrurile importante, care conteaza cu adevarat, si sa ignori cu gratie detaliile, avalansa de informatii facuta sa te tampeasca si sa-ti ucida cea mai importanta chestie: timpul. Decat sa „ucid” o dupa-amiaza pe facebook, am preferat sa „savurez” vreo 15 articole de pe situl dvs :-). Sa v-o zic pe aia dreapta, pare prea bun sa fie adevarat. Dar, minunile apar cand te astepti mai putin…

    • Multumim pentru „15 articole”…se pare ca intre timp opinia s-a mai schimbat… 🙂 e ciudat cum imparte religia societatea romaneasca in doua…s-a vazut cel mai bine la situatia cu „Dumnezeu prefera lemnul”, situatie despre care am scris…

      • Am citit articolul dvs cu preferintele lui Dumnezeu. Mi s-a parut echilibrat. N-are un neica-nimeni gen trupa Taxi sa stie ce prefera si ce nu prefera Dumnezeu. Eu stiu ca „mega-catedrale” s-au facut si in Belgrad (Sf. Sava), si in Paris (Notre Dame), si in Constantinopol (sf. Sofia), templul lui Solomon, etc. Nu vad de ce ar trebui sa ne intoarcem iar la catacombe, doar ca asa zic unii care n-au nici o treaba cu credinta in Dumnezeu. Nu este ciudat ca „religia imparte societatea romaneasca in doua”, este ciudat ca dvs spuneti lucrul asta. Daca eu v-as injura pe dvs sau pe cineva din familie, automat ne-am situa pe pozitii de adversitate, ne-am „imparti pe din doua”. Atata timp cat dvs nu respectati credinta unor oameni, este absolut normal ca acei oameni sa nu fie de acord cu dvs. Ceea ce unora le pare „indobitocire” altora le pare smerenie. Sunt niste aspecte teologice ascutite, despre care, cu respect va spun, poate nu aveti pregatirea necesara sa le disecati. Nu am nici o problema cu: politica, sportul, oamenii zilei, preferintele muzicale, gastronomice, astronomice, etc. Am insa o problema cu cei care nu respecta religia mea, pentru ca ei considera ca „stiu mai bine”.

Lasa un raspuns

19 − 17 =