Mass media reuseste sa ne manipuleze  prin nenumarate mijloace. Asa cum am vazut si pe Politic  Scam, se recurge la manipularea prin imagini, la stiri false care au rolul de a crea panica, la persoane  care scriu, platite sau nu, despre anumite subiecte de interes – asa numitii postaci, la vedetele de televiziune si nu numai (gasiti chiar si aici zeci de metode prin care mass media va schimba opinia cu privire la un anumit eveniment, produs, conceptie sau perceptie pe care, candva, le credeati bine definite).

Ei bine, va plac filmele? Da. Aceasta intrebare poate parea ca ne abatem de la subiect, insa nu este deloc asa. Deci, va plac filmele? Obisnuiti sa mergeti la cinema, sa vizionati filmele care ruleaza la tv? Sau poate ca va plac atat de mult incat sunteti abonat la zeci de canale de fime online? Da. Cu siguranta.

Incepem cu un exercitiu simplu de imaginatie. Mergeti la film cu prietenii. Va asezati comod in fotoliul de la cinema pentru care ati platit 2 lei in plus pentru, evident, un plus de confort. Aveti popcorn, o Cola mare, tot tacamul. Inainte de inceperea filmului pentru care ati venit, vedeti 10 minute de trailere ale filmelor ce urmeaza a rula in urmatoarele luni. Le urmariti cu atentie si va si notati numele unora care va atrag atentia. Nimic iesit din comun pana aici. Incepe filmul, il vizionati, se termina filmul o data cu popcornul si Cola, va indreptati spre casa comentand si impartasind idei intre voi. Prietenii din jurul vostru, acei prieteni care sunt buni oratori, va vor schimba perceptia pe care voi ati avut-o initial. Ei sunt cei care va vor impune, fie ca va vine sa credeti sau nu, ultima impresie asupra filmului. Ganditi-va putin inainte de a ma contrazice…

Acelasi lucru se intampla si cu advertorialele de film pe care le citim atunci cand alegem ce sa vizionam miercuri seara. Ca sa intelegem mai bine, stirile (vorbim aici despre editoriale/ advertoriale) nu sunt altceva decat reclame subtile ale unui anumit produs. Richard Robbins chiar scria in cartea lui, Problemele globale si cultura capitalismului, ca doar in Statele Unite ale Americii sunt 170000 de angajati in relatii publice, angajati a caror sarcina este sa manipuleze stirile si opinia publica in favoarea clientilor lor (jurnalisti sunt doar vreo 40000 dupa cum ne spune tot el). De aici si costurile uriase pe care Statele Unite le aloca reclamei (aprox 120 usd/persoana) fata de costurile alocate educatiei (207 usd/persoana). Intorcandu-ne la advertorialele de film din tara noastra – ca doar toti le citim atunci cand alegem un film – cate sunt adevarate, pareri personale, ganduri si cate sunt scrise ca reclama ascunsa menita sa va manipuleze, sa va faca sa vedeti sau nu un anumit film, sa alegeti sau nu un altul? Gasim advertoriale ale filmelor ca si comentarii pe fimeonline, filmehd, pefilme.com si pe sutele de siteuri care ne pun la dispozitie ecranizari piratate. Gasim advertoriale ale filmelor in reviste de specialitate. Gasim advertoriale ale filmelor pe bloguri. Gasim advertoriale oriunde. Si, dintre toate, pe care le citim cu mai mult interes? Carora le dam mai multa crezare?

Inevitabil, tindem sa credem in advertorialele de film pe care le gasim pe blogurile prietenoase, acolo unde scriu oameni obisnuiti la fel ca si noi, acolo unde gasim zeci de aprecieri ale prietenilor care dau like din…prietenie, acolo unde, prin anumite articole, ne regasim cu persoana respectiva.

Tindem sa credem in advertorialele de film pe care le gasim in revistele de specialitate. Sau chiar si in revistele pe care le citim in mod obisnuit si unde exista rubrici dedicate vietii mondene, unde gasim recenzii/advertoriale platite, dar care par atat de…naturale si de sincere. Daca, la sfarsitul revistei, mai citim si un scurt interviu cu vedeta preferata care spune ca a urmarit cu interes un anumit film, deja scopul este indeplinit: publicul tinta a fost atins!

Si, ce este mai rau dintre toate, tindem sa credem mai degraba in advretorialele negative decat in cele pozitive. Astfel ca, daca din 10 recenzii ale unui film 6 sunt negative, cel mai probabil ca vom cauta un alt film pe care sa il vizonam. Hei, treziti-va, nu uitati de postacii care sunt platiti sa dea recenzii negative!

Erika Milvy, chiar spunea despre continutul sponzorizat de marca, asa cum il numeste celebrul producator de film, Steve Golin, ca este la fel de vechi ca si televizorul. Totodata, din moment ce televizorul a fost inventat pentru a ne vinde produse in confortul casei noastre, ne mai mira faptul ca  www (world wide web) a devenit, intre timp, wwc (world wide commercial)?

Voi ce parere aveti? Cate din advertorialele de film sunt adevarate si cate sunt scrise cu scopul de a dezinforma/ manipula opinia publica in scop comercial?

Sursa foto: ctrl-d.ro

Share.

Despre Autor

Lasa un raspuns

7 + 14 =