In Romania exista publicatii, site-uri si emisiuni care au un mare succes la public, desi, daca intrebi, nimeni nu recunoaste ca citeste asa ceva. De ce nu ne place sa recunoastem dar suntem cu totul acaparati de stirile, presa si emisiunile tabloide?

Presa tabloida, in adevaratul sens al cuvantului, a debutat relativ tarziu in Romania, odata cu tabloidizarea „Libertatea”, un ziar pana la acel moment generalist, aparitia unor ziare precum „Can-Can”, „Spy News”, „Click” si altele, unele dintre acestea depasind tirajul de 1.000.000 de exemplare zilnic. Mai mult, un mogulas de presa (DD in direct sau indirect) s-a gandit (si s-a gandit bine) ca ar putea sa tabloidizeze o intreaga televiziune – OTV (de la Oglinda TV, un post care in perioada emisiei avea undeva peste 30% din telespectatorii din mediul urban si rural si care devenise de fapt el insusi o oglinda a societatii romanesti tabloidizate).

Metehnele presei tabloide au acaparat acum si presa generalista – dam pe site-urile de stiri peste titluri precum: „Adrian Nastase a murit. Tragedie!” ca sa aflam ca de fapt era vorba de un batran cu acelasi nume dintr-un sat uitat de lume sau „S-a aflat azi-noapte – Simona Halep e terminata!” si de fapt aflam ca Simona Halep a mai pierdut un loc in ierarhia WTA.

Ce mecanisme ale manipularii psihologice exploateaza presa sau articolele/emisiunile de tip tabloid?

Desi de regula nu ne intereseaza barfele din reviste (cine mai umbla cu cine, cine si-a gasit nu stiu ce amanta sau ce manelist a luat bataie la o nunta) si ne si prezentam in societate drept cititori exclusivi de Neagu Djuvara, Mircea Cartarescu sau Andrei Plesu, nu ne putem abtine sa nu aruncam un ochi peste titlurile de-o schioapa din ultimul Can-Can care anunta despartirea unui celebru cuplu din show-biz. De ce?

Specialistii in tehnici de manipulare media au aratat nu numai ca barfa este omniprezenta in societate dar ca reprezinta o nevoie esentiala a omului! Asa cum avem nevoie sa dormim, sa mancam si sa bem apa, asa avem nevoie si sa socializam si tocmai de la nevoia de socializare pleaca totul – avem nevoie sa stim ultimele barfe din targ pentru a avea subiect de discutie cu semenii nostri. Inchipuiti-va cum ar arata o discutie intre prietene fara barfele nevinovate despre cine s-a combinat cu cine sau intre barbati fara ultimele noutati despre ce pustoaice au agatat sau ce stiu ele sa faca si asta fara sa intram in subiectul fotbal sau politica pentru ca aici nu ne intrece nimeni.

Poiana lui Iocan 

Barfa era necesara si pe vremea personajelor Moromete si Cocosila care se adunau in „poiana” lui Iocan pentru a se informa si a transmite mai departe ultimele barfe din sat sau din tara si aceeasi barfa este cu atat mai necesara si acum – poiana lui Iocan s-a metamorfozat si a luat forma internetului si a televiziunilor, asa cum le vedem acum. Nu mai e necesar sa il astepti pe Cocosila sa aduca ziarul pentru ca sa ti-l citeasca Moromete ci dai un click pe net si il intrebi sau afli direct de la Goagal. Poiana lui Iocan a devenit imensa si acum se numeste World Wide Web (WWW.) – vezi acolo orice stiri doresti, orice informatii vrei sa gasesti, iti satisfaci nevoia de curiozitate si „barfesti” share-uind pe Facebook.

Simplu?

Da. De aceea prefera presa sa ne ademeneasca cu stiri sau subiecte tabloide, pe langa stiri mai serioase – stiu ca barfa este o nevoie fundamentala care necesita a fi indeplinita si o indeplinesc. Iar daca esti atras de un titlu de tabloid si intri pe site-ul de stiri generalist, imposibil sa nu iti mai atraga atentia alte doua-trei titluri.

Asadar – este rusinos sa citesti presa tabloida?

Nu, in niciun caz. Iti indeplinesti o nevoie fundamentala. Intr-un articol viitor vom vorbi si despre manele, un alt subiect despre care ne e rusine sa il abordam in public, dar in privat ne plac mai tuturor ritmurile orientale plagiate de „artisti” si ii ascultam macar pentru ca nu avem la indemana cantecul original…

Share.

Despre Autor

Lasa un raspuns

twelve − two =