Am urmarit la televiziuni, ca mai toti telespectatorii acelei ore, discursul lui Johannis de la Iasi cu prilejul aniversarii Micii Uniri – unirea Moldovei cu Tara Romaneasca de acum 157 de ani. Momentul a fost prost pregatit si organizat la nivel administrativ si politic; spunem acest lucru intrucat astazi nu a fost reprezentata intreaga clasa politica la eveniment, lipsind lideri importanti, fosti presedinti, societatea civila si mai mult decat atat din Republica Moldova venise un singur politician marcant, Dorin Chirtoaca, primarul Chisinaului. Nu cred ca aceasta era imaginea care se dorea a se transmite in legatura cu aceasta aniversare, dar, glumind, probabil ca de aceea se mai cheama si „Mica Unire” – a reusit sa uneasca numai un anumit spectru al politicii si anume politicienii de dreapta, desigur, cu exceptia numita Valeriu Zgonea, insa el era prezent probabil in calitatea lui de „coleg al lui Mihai Viteazu„.
Proasta organizare adminstrativa a fost insa compensata de un discurs excelent conceput de catre oamenii de P.R. ai presedintelui, discurs fundamentat pe tehnici de manipulare dintre cele mai diverse, al carui scop era de a transmite prostimii imaginea unui Johannis in postura lui Cuza, artizanul Micii Uniri, venit la putere ca un om potrivit la locul potrivit, gata sa reformeze din temelii Romania si clasa ei politica.
Discursul are la baza a sasea regula a decalogului manipularii al lui Noah Chomsky: strategia utilizarii unor discursuri si apelarii la exemple emotionale. Asa cum spuneam si atunci, aceasta tehnica de manipulare politica pleaca de la adevarul ca reactiile emotionale sunt mai usor de manipulat. Mai usor controlezi o multime aflata sub impulsul unor emotii decat una rationala. Emotiile genereaza comportamentul de turma, iar turma isi va cauta intotdeauna un lider sau va asculta liderul, in timp ce ratiunea genereaza insubordonare. La Iasi, „prostimea” trebuia insufletita, turma trebuia manipulata iar telespectatorii trebuiau convinsi ca la televizor le vorbeste Alexandru Ioan Cuza reincarnat, gata de imbracat in haine simple (mai putin caciula de astrahan), pus pe reforme si pe prins negustorii cu ocaua mica.
Emotia care trebuia transmisa, planuita ca si strategie de manipulare de catre consilierii de imagine ai lui Johannis, este generata de paralelismul intre momentul actual si momentul Micii Uniri. Pe tot parcursul discursului ni se ofera anumite paralele care trebuie sa ne evoce asemanarea intre Johannis si Cuza si intre guvernul de tehnocrati si oamenii care au ajutat pe Cuza in indeplinirea reformelor:
- Și atunci politica era plină de scandaluri, de divergențe, de crize ascunse sau la vedere. Actul unirii a avut de înfruntat nu doar vechile boli ale politicii, ci și interesele din afara granițelor celor două state.
- Ca și atunci, în acest an, avem de ales. 2016 este un an electoral, urmează perioada în care clasa politică are șansa de a se reconecta la așteptările cetățenilor, de a reconstrui încrederea știrbită în timp și de a asuma responsabilități.
- Avem nevoie de abordări, idei și oameni noi, care au înțeles că metehnele trecutului trebuie să rămână ale trecutului, că nu putem continua înșelând speranțele oamenilor. Aici aș vrea să vă aduc exemplul înaintașilor noștri de la 1859. Mulți dintre ei, oameni cu profesii diferite, tineri educați în străinătate sau seniori școliți în Principate, care au lucrat cu atâta dedicație la proiectul unionist, nu făcuseră niciodată politică, dar erau ferm atașați de țara lor și de valorile timpului lor.
De altfel, „oamenii noi”, „oamenii potriviti”, „elitele vremii”, „omul potrivit la locul potrivit”, „legi noi” sunt expresii pe care Johannis le-a folosit in repetate randuri in discursul sau, pentru a face paralela cu ceea ce se intampla acum in politica romaneasca, un presedinte nou cu un Guvern de tehnocrati noi, un fel de elite ale vremurilor noastre. Johannis este in acest discurs omul nou, asa cum in campanie era omul lucrului bine facut, „neamtul”, profesionistul, membrul elitei. Punctam in discurs:
- cu maturitate și iscusință, elitele vremii au trecut peste toate aceste obstacole și au reușit.
- Alexandru Ioan Cuza, omul potrivit la locul potrivit
- Alegându-te pe tine Domn în ţara noastră, am voit să arătăm lumii ceea ce toată ţara doreşte: La legi noi, oameni noi! […] Fii dar omul epocii; fă ca legea să înlocuiască arbitrarul; fă ca legea să fie tare… Fă, dar, ca domnia ta să fie cu totul de pace şi de dreptate…”
- Avem nevoie de abordări, idei și oameni noi, care au înțeles că metehnele trecutului trebuie să rămână ale trecutului, că nu putem continua înșelând speranțele oamenilor.
Mult mai evidenta a fost in tema discursului o fraza a lui Joahnnis prin care descria exact situatia Romaniei din vremea Micii Uniri si spunea ca:
- Avem nevoie de abordări, idei și oameni noi, care au înțeles că metehnele trecutului trebuie să rămână ale trecutului, că nu putem continua înșelând speranțele oamenilor. Aici aș vrea să vă aduc exemplul înaintașilor noștri de la 1859. Mulți dintre ei, oameni cu profesii diferite, tineri educați în străinătate sau seniori școliți în Principate, care au lucrat cu atâta dedicație la proiectul unionist, nu făcuseră niciodată politică, dar erau ferm atașați de țara lor și de valorile timpului lor.
Adica el, Johannis, un fel de Cuza care este omul potrivit la locul potrivit si care isi doreste reformarea tarii, are un Guvern Ciolos, ai carui ministri, la fel ca si inaintasii lui din 1859, sunt unii educati in strainatate, unii educati in tara, dar care multi dintre nu au facut niciodata politica; nu mai vorbim de Ciolos, tehnocratul, apoliticul, scolitul pe la Bruxelles. Si ca sa fie tacamul complet si comaparatia cat mai impertinenta, Johannis s-a gasit sa anunte in ceas aniversar istoric ca si el, ca si predecesorul sau de la 1859, doreste reformarea sisemului de invatamant.
Discursul lui Johannis de la Iasi este unul deplasat in actualul context in care ne aflam: o tara la pamant din punct de vedere economic, care nu reuseste sa se ridice nici macar pe ea daramite pe altii, nu poate genera pretentii unioniste decat in mintea unor politicieni care nu au niciun fel de strategie, viziune sau simt al ridicolului. Caciula de astrahan a lui Johannis, singurul dintre cei prezenti care a apelat la acest accesoriu, nu poate niciodata fi comparata cu vreo coroana domneasca iar reforma fiscala, agrara si a educatiei nu vor putea fi niciodata comparate ca impact cu joaca de-a reformele pe care o prezinta publicului Johannis. In plus, tot discursul nu face altceva decat o incercare de realizare a cultului personalitatii pentru un presedinte care nici macar nu a realizat ca punandu-si acea caciula pe cap va aduce aminte telespectatorilor de ultimul lider al Romaniei comuniste, Nicolae Ceausescu, la randul sau un iubitor al comparatiilor cu fosti voievozi si conducatori ai poporului roman.
Totusi, din punct de vedere al tehnicilor de manipulare folosite in discursul de la Iasi, nu putem decat sa felicitam echipa de consilieri de comunicare ai lui Johannis – discursul abunda din acest punct de vedere si cred ca a si prins la „prostime”, ca doar ei ii veti cere mai prin vara si apoi in toamna voturile. Nu asta era scopul discursului?
