Gabriel Liiceanu despre cum sa iti ponegresti tara la Bruxelles

Gabriel Liiceanu, renumitul filosof roman, are, la fel cum are orice alt roman, doua pasiuni, pe langa profesia de baza – politica si sportul. Din pacate, nu stim cat sport cunoaste maestrul sau cu ce echipa de fotbal tine, dar stim sigur cu cine tine in politica. Si tabara din care face parte are prostul obicei de a lovi in propria tara fix in public, intre straini – nu e nici prima, nici ultima data, iar obiceiul mersului cu jalba la Inalta Poarta a razbit peste generatii.

Gabriel Liiceanu – de la filosof la barfitor

Atunci cand doar filosofa, Liiceanu era apreciat de catre cititorii si admiratorii sai. Aparitiile sale publice, mai rare la inceput, contribuiau mereu la cresterea notorietatii sale si reuseau sa magnetizeze audienta. Nu-i de mirare ca in scurt timp notorietatea lui Liiceanu a inceput sa fie exploatata de catre trusturile de presa si editurile romanesti. Emisiunile sale de pe TVR, unde alaturi de Andrei Plesu diseca firul existential in patru, erau urmarite de elita intelectuala a acestei tari asa cum urmaresc acum casnicele serialele cu sultanul Mahomed (si nu o spunem in sensul peiorativ!).

Ulterior, dupa ce s-a desavarsit in televiziune, filosoful Liiceanu s-a gandit sa se apuce si de politica. Nu multa, ci cat ii sade bine romanului – atat cat sa poata, la o bere cu prietenii, sa se certe pentru politicianul favorit. Liiceanu si-a ales si el dreapta politica si a inceput sa-i ia la pupat pe rand pe toti politicienii de dreapta cu o anumita notorietate – de la Basescu la Johannis.

Si, pentru ca nu poti pupa pe unii fara sa scuipi in directia celorlalti, Liiceanu s-a alaturat celor care, odata aflati in public, intre straini, isi ponegresc propria tara doar pentru a lovi (in mintea lor asa isi inchipuie) in adversarii politici.

„Isprava” lui Liiceanu de la Bruxelles

Liiceanu a participat, in calitate de „cetatean”, asa cum a mintit el pe oficialii europeni, la dezbaterea organizata pe tema OUG 13 de catre Comisia pentru Libertati Civile, Justitie si Afaceri Interne din cadrul Parlamentului European. Bineinteles, nu era doar un simplu cetatean – daca era asa, mai erau vreo 22 de milioane de simpli cetateni dintre care marea majoritate nu ar fi lovit in tara lor doar de dragul bifarii unor indicatii politice. Pentru ca, nu-i asa, ce altceva putea sa faca Liiceanu in afara de a fi de folos unei tabere politice in defavoarea celeilalte?

Cititi si va cruciti, principalele idei ale discursului (mult prea lung) al lui Liiceanu:

• Dragnea si Tariceanu sunt sefii unor partide care au napastuit Romania; hai, cu Dragnea, mai treaca-mearga, da’ cu Tariceanu? Pai tocmai PNL-ul a napastuit Romania, maestre? Intelegem ca esti fan PDL (cel absorbit), dar chiar asa?
• OUG 13 a fost data pentru ca Dragnea si Tariceanu sa scape de puscarie; pai, nu prea scapau, maestre. Ia mai citeste matale… Plus, OUG 13 executa niscaiva indicatii ale CCR, pe asta ai uitat sa o mentionezi…
• Parlamentul Romaniei are in frunte doi penali; nu are doi penali, are doi oameni cercetati in dosare penale. Daca maine vine instanta si ii absolva de orice vina pe amandoi, ce faci, maestre? I-ai condamnat deja?
• 20 de parlamentari romani au probleme cu legea; nu asta e problema – din 400, 20 nu e mult. Orice padure are uscaturi. Problema e ca niciun parlamentar nu se oboseste cu munca in folosul cetateanului si ocupa scaunele alea doar ca sa se scobeasca in nas si sa vizioneze filme porno pe tableta ori sa isi aranjeze afacerile…
• alianta care se afla la guvernarea tarii a castigat alegerile cu 18%; aici iti dam dreptate – asa e, reprezentativitatea clasei politice este un subiect, intr-adevar. Noi speram ca la un moment dat participarea electoratului la vot sa scada sub 20% – abia atunci se va declansa resetul clasei politice. Dar, cu turma, maestre, e mai greu – 39% dintre cetatenii cu drept de vot inca mai cred in „democratie”.

In general, discursul lui Liiceanu se poate rezuma prin urmatoarea „cugetare”: PSD e caca, in timp ce dreapta e Dumnezeu. Ia spune-ne, maestre, aduce a Nietzsche un pic?

De ce s-a manjit politic Liiceanu prin aceasta iesire?

Putem sa intelegem… Istoria ne spune ca si in perioada de dupa momentul in care Hitler a preluat functia de cancelar in Germania, filosofii nemti s-au intrecut in a-i preaslavi si proteja cultural si ideologic doctrina national-socialista.

De ce au facut-o filosofii interbelici nemti? Din mai multe motive – unii pentru ca au sesizat oportunitatea de a ravni la posturi guvernamentale importante; altii pentru ca chiar credeau in doctrina nazista si in viitorul Germaniei ariene. Cert este ca nazismul, dictatura hitlerista si in definitiv masina de razboi germana s-au cocotat si pe propaganda favorabila a filosofilor nemti ai acelei perioada.

Acum Liiceanu preaslaveste dictatura SRI si DNA, regimul opresiv anti-romanesc. Asa considera el, pe criterii politice. Cand sistemul va pierde razboiul, nu ne indoim ca isi va reformula opiniile filosofice si se va gandi si la propriul popor.

Indraznim sa il intrebam si noi ceva pe Liiceanu

Apropos, daca tot am vazut ca la politica va pricepeti, maestre, ne permiteti o intrebare?

Asa e ca tineti cu fcsb?