Intr-un final chipurile s-ar fi facut dreptate – creditele in franci elvetieni vor fi platite la cursul istoric, conform Legii conversiei creditelor in franci elvetieni votate de Camera Deputatilor ieri in Parlament, legea mergand acum spre promulgare la presedintie.

Care este insa incorectitudinea acestui act de dreptate, dupa unii, sau de binefacere, dupa altii?

Legea conversiei creditelor in franci elvetieni

Fara a lua la analizat intreaga lege, articolul care stabileste procedura de urmat pentru cei care au credite in franci elvetieni are urmatorul continut:

„Conversia se realizeaza prin act aditional la contractul de credit la cursul de schimb de la data incheierii contractului.”

Legea urmeaza sa fie trimisa la presedintele Klaus Johannis, care deja a anuntat ca va analiza textul si va cere si opinia celor care se opun acestei reglementari (BNR si bancile comerciale); in 20 de zile presedintele trebuie sa ia o decizie, de promulgare sau de retrimitere in Parlament pentru re-examinare, iar in cazul in care se promulga, legea va intra in vigoare in termen de doua luni de la aceasta data.

Asa cum aminteam, guvernatorul BNR si-a exprimat deseori punctul de vedere, criticand initiativa deputatei PSD Ana Birchal, sustinuta ulterior de intregul grup din Camera. Mugur Isarescu a declarat transant ca o asemenea lege care exclude intelegerea contractuala dintre banca si client face ca functionalitatea economiei in general sa fie in pericol:

„Imi este greu sa imi imaginez o economie functionala in care disciplina contractuala sa devina irelevanta. Adica, contractul nu mai conteaza.”

Cine au dreptate – bancile sau clientii imprumutati in franci elvetieni?

Intr-o economie de piata, capitalista, asa cum se pretinde a fi Romania, prioritate ar fi trebuit sa aiba intelegerea contractuala, cu exceptia situatiei in care contractul ar fi continut clauze abuzive, ilegale, care ar fi fost constatate de o instanta de drept comun sau de catre o instanta penala, dupa caz.

Situatia clientilor care au apelat la creditele in franci elvetieni, care la vremea imprumutului erau avantajoase si se raportau la o moneda considerata stabila si credibila, prezinta doua aspecte, ambele la fel de importante:

  • primul, au semnat un contract cu o institutie de credit, contract valabil si perfect legal, in care se imprumutau intr-o moneda asa zis „exotica” – in acel contract isi asumau, desigur, sub semnatura, riscurile fluctuatiei cursului de schimb valutar si se asteptau ca acest curs sa creasca.
  • al doilea, se afla exact in aceeasi situatie in care se afla acum clientii care s-au imprumutat de la banci intr-o valuta europeana sau americana – in timp, cursul de schimb a crescut; unora le-a crescut rata in urma cresterii cursului valutar cu 100% („elvetienii”), altora le-a crescut rata cu 25-30% („europenii” sau „americanii”). Totusi, nimeni dintre ultimii nu s-a plans asa cum au facut-o primii, desi nici lor nu le convine situatia. Dar „dreptatea” nu ar trebui facuta doar celui care urla mai tare, nu?

Cine a pacalit pe cine?

In acest caz cei care au credite in franci elvetieni considera ca li s-a facut dreptate, desi la momentul la care semnau contractele isi asumasera ceea ce se numeste „risc valutar” si anume ca valuta in care s-au imprumutat sa creasca. Faptul ca in cazul creditelor in franci elvetieni valuta s-a dublat peste noapte, nu mai era nici vina bancilor romanesti care au ademenit pe clienti cu mirajul creditelor in valute exotice, nici vina elvetienilor ca au decis liberalizarea cursului francului, pana atunci o moneda extrem de stabila.

Pe scurt, in 2007 cand a inceput nebunia imprumuturilor in franci elvetieni, nimeni nu intuia ca, peste 8 ani (opt!) in fatidica zi de 15 ianuarie 2015 Banca Centrala a Elvetiei va decide liberalizarea cursului francului elvetian. Sau daca intuia, ar trebui sa se apuce mai degraba de proorocit, la fel cum facea acum ceva timp Nostradamus. Aceasta ne duce la o singura concluzie – in acest caz o astfel de lege, din pacate, nu numai ca nu face dreptate celor care au credite in franci elvetieni, dar face in acelasi timp o nedreptate tuturor clientilor care s-au imprumutat in orice moneda in afara de leu si in acelasi timp bancilor, care s-au bazat, la momentul acordarii imprumutului, pe un contract semnat intre parti care ar fi trebuit sa fie litera de lege.

Suntem nevoiti sa dam un verdict care nu va placea multora dintre cei care citesc acest articol – decizia Camerei Deputatilor de a vota o astfel de lege, care chipurile repara o mare nedreptate, este gresita si comite ea insasi o nedreptate, atat bancilor cat si clientilor imprumutati in alte valute.

Concluzia

Da, stim, bancile sunt rele si daca ar putea ti-ar lua si pielea de pe tine in numele profitului, la fel ca orice alt camatar. Dar, in acest caz, aceasta lege a conversiei creditelor in franci elvetieni face la randul ei o mare nedreptate – discrimineaza pe romanii cu credite in Euro, dolari si orice alta moneda si nedreptateste bancile (da, pe camatarii legali cum le spun unii) care sunt nevoite sa piarda nu numai comisioane dar si garantia predictibilitatii legislatiei bancare si financiare romane.

Ne asumam o „proorocire” – legea va fi intoarsa de Johannis in Parlament sau atacata pe motiv de discriminare ori pe motiv de neconstitutionalitate. Pai cu cei imprumutati in Euro sau in dolari ce aveti?

Share.

Despre Autor

Lasa un raspuns

9 − 1 =