Cu creierele spalate de catre „inaltatoarele” poezii adresate tovarasilor si recitate de catre „pionierul Andrei Duban” alaturi de marii recitatori ai vremurilor comuniste, cu numai 2 sau 3 ore de televiziune pe seara in care una era exclusiv dedicata prezentarii „maretelor realizari socialiste” si mitificarii „societatii multilateral dezvoltate”, invatasem totusi sa distingem intre retorica propagandistica rostita cu limba de lemn si celelalte tipuri de comunicare interpersonala, sociala, mediatica, pentru ca nu toti jurnalistii care publicau inainte de ’90 adoptasera limbajul specific evitarii cenzurii.

Acum insa, este din ce in ce mai greu. Nu pentru ca nu am fi noi atenti la ceea ce se petrece in spatiul public, politic si social, ci pentru ca politicienii au preluat o metoda prezenta larg in timpul comunistilor si au adaptat-o vremurilor democratice, slefuind-o pe alocuri si impanand limbajul cu expresii moderne.

Ca o caracteristica generala in ceea ce priveste politicul, limba de lemn este acea metoda de exprimare care, desi este menita sa transmita un mesaj, esueaza lamentabil in ciuda aglomerarii de cuvinte si fraze cheie pe care le inghesuie politicianul in discursul sau.

Exemple: „Voi fi alaturi de popor, nu imi voi abandona poporul, nu voi abandona lupta, voi lupta pentru idealurile nationale!” – n.r. tip de discurs intalnit in special la politicieni precum Basescu si Geoana; primul mai foloseste si sintagme de lemn imprumutate din marinarie, de genul: „Un comandant nu-si abandoneaza niciodata nava”.

Exemplele de mai sus sunt menite sa trezeasca anumite emotii in randul publicului caruia i se adreseaza politicianul in cauza. Desi, poate, multimea ar putea fi captata de astfel de discursuri patriotarde, mai ales dupa ce a mancat un mic si a baut o tuica sau o bere la vreo serbare electorala, la nivel individual limba de lemn esueaza lamentabil si nu transmite emotii, mesaje sau idei ci doar cuvinte pompoase.

„Nu imi voi abandona poporul” – pai cum ai putea sa-l abandonezi? Renuntand la cetatenie? Plecand in strainatate sau incercand sa fugi cu elicopterul de pe acoperis, precum „tovarasii”?

„Voi lupta pentru idealurile nationale” – lupta si Ceausescu pentru propasirea poporului roman, dar care sunt idealurile nationale? Le-a definit cineva? Avem vreun ideal national scris in Constitutie? Exista dezbateri la tv, publicul stie de aceste idealuri? Sunt identificabile?

„Nu voi abandona lupta, nu imi voi abandona nava” – cine e nava, unde e lupta, cu cine ne luptam sau cu cine te lupti? Si daca naufragiem cu totii, cui ajuta ca tu ramani ultimul pe corabie sau ca ii dai foc?

Limba de lemn este des folosita de catre politicieni atunci cand vor sa spuna multe fara sa isi asume ceva, fara riscul ca cineva sa ii acuze ca nu s-au tinut de cuvant. Patriotismul este deseori exacerbat si adus la cote absurde: „Proiectul nostru este pentru toată România şi este un proiect pentru oameni. Iohannis se adresează lucrurilor, eu mă adresez oamenilor, românilor. Iohannis este un lucru, eu sunt un om, un român, şi vreau să facem o ţară pentru oameni, nu pentru lucruri. (…) Nu vreau să primim din nou ordine din afara ţării, de la PPE şi de la alţi indivizi care şi-au bătut joc de România şi în 2012 cum să trăim în România. Le mulţumim, dar ştim singuri cum este mai bine, cum este pentru România şi ordinele lor şi dispreţul pe care îl au faţă de români este un lucru pe care nu-l vom mai accepta” – Victor Ponta, inainte de runda electorala a prezidentialelor 2014.

Din pacate, limba de lemn este, mai nou, folosita si de tehnocrati, iar Ciolos, ca cel dintai dintre tehnocratii tarii, tine sa nu ma contrazica: „Ştiţi că nu sunt membru al unui partid. Orientarea doctrinară e ataşată la o anumită abordare ideologică. Eu nu mi-am asumat o astfel de orientare. Cred în libertatea de iniţiativă, în democraţia în care oamenii pot să se exprime, în mijloace care trebuie să le fie puse la dispoziţia intreprinzătorilor pentru a avea abordări sociale. Cred că statul are rolul nu să dirijeze economia ci să stimuleze antreprenoriatul privat. E importantă şi susţinerea socială în măsura în care aceasta duce la o societate mai activă” – Dacian Ciolos, facand apologia tehnocratiei care ii curge in sange la o emisiune a Unde TV.

Concluzie – limba de lemn, o tehnica ce ajuta politicienii sa rosteasca multe dar sa spuna foarte putine, ajutati de un lexic si un vocabular insusit in timp, specific mediului politic. Fiti pe faza, cazurile nu sunt deloc rare si ne vom intalni destul de des cu aceste metode.

Share.

Despre Autor

Lasa un raspuns

five + 14 =