A half truth is much worse than a whole lie because it makes it even harder to tell the difference between the two. Gene Ruyle

Asa cum spune Gene Ruyle in citatul de mai sus, un adevar spus pe jumatate este mai periculos decat o minciuna intreaga pentru ca iti este cu mult mai greu sa faci diferenta dintre cele doua. Dezinformarea prin omisiune este una din variantele adevarului spus pe jumatate si atunci manipularea opiniei publice este cu atat mai eficienta incat oamenii nu vor deosebi adevarul de minciuna.

Panama papers – scandalul offshore-urilor

Suntem inundati zilele acestea de un nou scandal, de aceasta data la nivel mondial: Panama papers, cum a fost el denumit de catre americani; mai pe romaneste, scandalul conturilor offshore din Panama. Si de aceasta data se practica o dezinformare a opiniei publice, pe doua fronturi: unul care provine din exterior, din SUA si unul interior, pe plan national.

Ce s-a intamplat de fapt? Niste jurnalisti au dat peste terrabiti de informatii confidentiale, furate se pare de o angajata a unei mari firme de avocatura care se ocupa cu infiintarea si administrarea firmelor offshore in paradisul fiscal din Panama. Pentru cine inca nu cunoaste si i se pare ca o firma offshore este ceva ilegal, ei bine, un offshore este doar o societate comerciala care, infiintata intr-o tara cu o legislatie favorabila din punct de vedere fiscal, nu plateste taxele la valoarea pe care le-ar plati daca ar functiona in tara de bastina a actionarilor. In Romania avem un 16% impozit pe profit plus un 16% impozit pe dividende, daca se retrag la finalul anului, plus alte taxe si impozite pe salarii, contributii la asigurari de sanatate, spagi la organele de control, etc – impozitele si spagile depasesc 60%. Pentru un offshore, impozitul tinde spre…0%. E drept, te costa infiintarea lui, de la 2000 E pana la mult mai mult, in functie de complexitatea operatiunilor, tara unde se infiinteaza, etc, dar per-total, la o cifra de afaceri adecvata, iesi pe plus.

Ca sa nu credem ca offshore-urile se infiinteaza doar in Panama sau in cine stie ce insule exotice, putem sa spunem ca in Uniunea Europeana avem cazul Rietumu Bank din Letonia care ofera perfect legal si la vedere conturi de tip offshore. Iar pana acum ceva ani in urma era o moda sa ai o firma offshore in Cipru…

Dezinformarea prin omisiune

Asa cum spuneam, dezinformarea in cazul Panama papers are doua planuri: unul extern si unul intern. Planul extern priveste omisiunile crase care se fac de catre jurnalistii care au descoperit informatiile privitor la conturile sau firmele detinute de cetatenii americani in Panama. In schimb accentul cade pe cetatenii rusi, cu cat mai apropiati presedintelui Putin cu atat mai bine.

Americanii se comporta cam cum se comporta DNA in anumite cazuri, cand incepe sa ancheteze in val doar politicieni aflati de o anumita parte a baricadei. Desi pana la final se dovedeste ca toate taberele sunt la fel de corupte, dezinformarea opiniei publice se face prin omisiunea prezentarii unor cazuri care sunt tinute la sertar pana…pac, razboiul!

La fel si in Panama papers – atunci cand omiti sa prezinti si cazul firmelor offshore detinute de americani, dai asa, o nuanta de alb imaculat Statelor Unite si vopsesti in gri cenusiu partea estica a Europei.

Planul intern completeaza si eficientizeaza metoda manipularii prin omisiune si priveste modalitatea in care mass-media romanesti au reactionat la acest scandal, dezinformand opinia publica in legatura cu ceea ce reprezinta firmele offshore si legalitatea infiintarii lor. Pe scurt, au inceput sa eticheteze firmele offshore drept instrumente de evaziune, sa atace pe cei care detin astfel de firme si sa ii numeasca evazionisti si sa arunce cu noroi in afaceristii romani, in frunte cu Ion Tiriac, caruia chipurile i-au descoperit nu stiu ce fundatie detinuta de acesta in Panama si care ar ascunde nu stiu ce averi. Perfect, dar uita sa spuna ca nu avem de-a face cu o problema de evaziune sau o problema ce tine de infractionalitatea economica, ci o problema inventata, asa cum le sta bine jurnalistilor romani.

Cheia manipularii

Emotia colectiva generata de saracia care domneste in Tara Romaneasca la auzul unor titluri precum „Tiriac isi ascunde averile in Panama” face din bietul roman un biet miel intr-o turma care urmeaza o directie care se doreste a fi transmisa prin intermediul mass-media: uite, statul ar vrea sa faca scoli mai bune, spitale mai dotate, sosele mai putin crapate si strazi mai curate, dar bogatasii Romaniei isi ascund marile averi in conturi offshore. Imediat dupa propagarea vestii in mass-media, ANAF a si luat din oficiu masura organizarii unei vanatoare de vrajitoare si a pus la cale o echipa de haitasi care sa verifice daca nu cumva in terrabitii de informatii sustrase se regasesc si date despre cetateni romani.

Rezultatul manipularii prin dezinformarea opiniei publice

Mass-media a avut si va avea o perioada de timp subiect de „breaking news” si de talk-show-uri, statul roman are prilejul sa ofere inca un pretext pentru incompetenta lui in a ne face o viata mai buna, aratand cu degetul catre „evazionistii din Panama” iar romanii au prilej de a se uita si mai mult la televizor (ultima data eram pe primul loc in UE ca timp pierdut, pardon, petrecut zilnic cu ochii lipiti de micul ecran, cu vreo 5 ore) si de a barfi cu colegii despre cat de bogati sunt unii si ce soarta cruda au ei.

Vizionare placuta!

Sursa foto: entrepreneur.com

Share.

Despre Autor

Lasa un raspuns

fifteen − 9 =