Religia a constituit dintotdeauna, pe langa „propovaduirea cuvantului Domnului” o metoda extrem de eficienta de manipulare a maselor. Termenul nu trebuie sa va genereze o imagine de multimi care se roaga sau care merg in spatele unei cruci si a unei icoane pe strada, desi manipularea pe care o pune in practica biserica implica si astfel de tehnici.

Religia manipuleaza tocmai prin „propovaduirea cuvantului lui Dumnezeu”: preotii sunt vazuti ca purtatori ai cuvantului divin, ca oameni sfinti care au harul de a te ierta de pacate, de a te calauzi pe calea cea dreapta si de a ilumina mintile enoriasilor. Cine le da acest drept? Tocmai credinta oamenilor care ii vad ca pe reprezentantii Divinitatii pe Pamant.

De unde vine acest har, aceasta „putere divina”? Inscrisuri de acum 2000 de ani, grupate in Biblie, reusesc sa justifice conferirea de puteri divine purtatorilor de vestminte preotesti sau calugaresti. Metoda apelarii la divinitate, la sintagma binecunoscuta de „crede si nu cerceta” inca da roade, in special in Romania.

Sa ne intelegem: in Europa bisericile se golesc treptat, multe dintre lacasurile de cult incepand chiar sa primeasca noi destinatii, intre care cea mai des intalnita fiind aceea de biblioteca. La noi, fix pe dos, bisericile se construiesc an de an, poporul roman se inghesuie in lacasele de cult pana cand ajunge sa se calce in picioare iar la sarutat cruci si icoane nu ne intrece nimeni, la fel cum nu ne intrece nici la bataie si injuraturi cu semenii pentru o sticla de apa „sfintita” sau pentru a-ti aprinde de Pasti lumanarea fix de la aceea a preotului.

Nu ne dorim sa aducem contra-argumente dar va invitam la un mic exercitiu de logica: „lumina sfanta” este aprinsa anual de Paste in Ierusalim si este apoi adusa cu un charter de un sobor de preoti din care nu lipseste in niciun an Gheorghe Flutur, de la PDL (actual PNL); nu ca ar conta, dar merita mentionat. Intrebarea mea este: daca avionul aterizeaza pe aeroport la Bucuresti sau Suceava sau unde o ateriza avionul la ora 19.00, cum face Biserica Ortodoxa Romana ca lumina sfanta sa ajunga in cel mai indepartat cotlon de tara pana la ora 24.00, astfel incat credinciosii sa stie macar pentru ce se calca in picioare in noaptea de Inviere? Nu este si aici tot o metoda de manipulare mediatica, astfel incat oamenii sa aiba impresia ca lumanarea pe care o tine preotul in mana si de la care indeamna pe credinciosi sa isi aprinda lumanarile a fost aprinsa direct cu flacara adusa de la Ierusalim?

Nu veti gasi vreun comunicat al BOR in acest sens, era doar un exercitiu de logica.

Astazi se implinesc 26 de ani de la momentul in care s-a aprins scanteia Revolutiei din ’89, atunci cand, la Timisoara, un grup de enoriasi s-au strans in strada ca sa protesteze impotriva deciziei autoritatilor de a muta pe pastorul Laszlo Tokes din parohie si a-l trimite intr-un sat indepartat. Motivul acestei decizii il constituiau criticile aduse de pastor regimului comunist, in special urbanizarii fortate dar si comentariile sale pe marginea altor subiecte delicate. Intrucat a vazut in predicile acestuia un pericol, Securitatea a informat autoritatile care au luat decizia de a-l interzice pe Laszlo Tokes in parohie, aceasta generand o miscare de protest spontan a enoriasilor pastorului. Miscarea a evoluat pana cand autoritatile au fost nevoite sa foloseasca forta pentru dispersarea multimii iar de aici si pana la revolta intregii tari nu a mai fost decat un pas.

Ulterior, serviciile secrete ale statelor „vecine si pretine”, asa cum spunea tovarasul, au profitat de ocazie si au pus umarul la debarcarea regimului comunist din Romania. Restul povestii il gasiti in manualele de istorie.

In contextul comemorarii victimelor de la Revolutie, nimeni nu va aduce aminte despre faptul ca de fapt, revolta populara a plecat tocmai dintr-un atasament al unor enoriasi fata de un „slujitor al Domnului”. Este extrem de important pentru a realiza faptul ca religia, in intregul ei, reuseste sa manipuleze masele, sa genereze atasamentul credinciosilor fata de preotii pe care ii simt alaturi de ei, sa convinga si sa genereze curente de opinie care uneori rastoarna guverne.

Am asistat la predici in care preotul nu propovaduia decat invatatura Bibliei dar am asistat si la predici, fix inaintea unor alegeri electorale, in care preotul spunea credinciosilor cu cine anume sa voteze, aducand argumente subiective in acest sens.

Ultimul exemplu pe care l-am sesizat a fost fix acum un an, cand, in predica din dimineata alegerilor prezidentiale 2014, in care se infruntau „romanul” Victor Ponta si „neamtul” Klaus Johannis, patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, „preasfintitul” Daniel a rostit urmatoarea cuvantare:

În istoria poporului român, ca răspuns la rugăciunile sale pentru a dobândi libertatea şi unitatea naţională, adesea Dumnezeu a lucrat chiar şi prin oameni străini de neamul nostru. De pildă, România Mare s-a realizat mai ales şi prin conducători ai României ca regele Ferdinand şi regina Maria, care nu aveau deloc sânge românesc în venele lor. Când Dumnezeu voieşte ca să se ridice şi să ajute un popor, lucrează prin cine voieşte El, când voieşte şi cum voieşte, ca noi să învăţăm că nu numai cei de un neam cu noi sau rude apropiate pot să ne ajute, ci, adesea, chiar şi oameni străini de neamul nostru, dar care îl iubesc şi vor să îl ajute„.

Mai are rost sa comentam? Eu zic ca nu.

Ca o concluzie: biserica – o institutie in care pana la incidentul din Colectiv romanii aveau cea mai mare incredere si o institutie care reuseste sa inoculeze intr-o anumita masura in constiinta maselor principiile respectarii semenilor, a valorilor sociale si morale. Dincolo de asta insa, biserica are puterea de a crea curente de opinie, de a genera muguri de revolta si chiar de a declansa revolutii.

Vom mai scrie pe acest subiect.

Share.

Despre Autor

Lasa un raspuns

3 × 5 =