Pentru un telespectator obisnuit cu tehnicile de manipulare, „razboiul” dintre pucistii armatei turce si sustinatorii lui Erdogan a fost mai mult decat un simplu subiect de stiri – a fost un razboi al manipularii mediatice in primul rand si abia apoi un razboi al unor militari cu restul armatei sau politiei fidele regimului. Puciul militar din Turcia a avut o latura comunicationala, mai puternica decat cea strategica, ce s-a dovedit a fi decisiva.

Lovitura de stat incepuse bine din punct de vedere militar…

…atunci cand tancurile, elicopterele, avioanele si soldatii pucistilor au ocupat punctele strategice intre care aeroportul Ataturk si podul Bosfor. Ulterior, o serie de atacuri cu rachete au vizat tinte precum palatul lui Erdogan sau sediul securitatii turce, ceea ce avea darul mai mult de a preintampina o contra-ofensiva decat de a distruge cladirea in sine. Plasarea ulterioara a militarilor pucisti inarmati pe strazi, blocarea sau filtrarea trecerii prin anumite rute au avut darul de a impune controlul asupra Istanbulului sau Ankarei.

Ulterior insa capii loviturii de stat au facut o greseala…nu au stiut sa comunice (sau sa manipuleze) mediatic…

Eroarea de comunicare a pucistilor

Dupa securizarea militara, pucistii au abordat ulterior si partea informationala a unui razboi – comunicarea. Era necesar sa comunice poporului care le sunt intentiile si de ce au facut asta, dar si lumii intregi – cu cat poporul si celelalte tari ar fi sustinut lovitura militara, cu atat aceasta ar fi avut mai mult succes.

Zis si facut – pucistii au ocupat sediul televiziunii de stat turce unde au intrerupt emisia si au transmis „un comunicat important pentru tara” – va amintiti de „revolutia romana”? Au comunicat astfel ca au preluat puterea (poporul si restul armatei trebuiau sa fie astfel manipulati pentru a trece de partea lor) si au transmis ca miscarea lor doreste sa reinstaureze democratia si drepturile omului in Turcia. In plus, pentru linistirea partenerilor occidentali au declarat ca Turcia isi va respecta toate angajamentele internationale (NATO, SUA, UE si aliatii trebuia sa fie linistiti intr-un fel sau altul, nu pentru a sustine miscarea pucistilor ci pentru a nu i se opune).

Totusi, acestia au comis doua erori, intre atatea alte lucruri pe care le-au facut „ca la carte” din punct de vedere al regulilor comunicarii intr-un astfel de moment:

  • au uitat ca intr-o era a comunicarii informatia nu este apanajul televiziunii de stat – Turcia anului 2016 nu seamana deloc cu Romania lui ’89 si ocuparea sediului televiziunii nationale pentru a controla comunicarea o poti face in ’89 dar nu si in 2016. E ca si cum un grup de pucisti ar dori sa preia puterea in Romania inlaturandu-l de la putere pe „neamt” si ar ocupa TVR-ul – pai restul televiziunilor vor continua sa emita, multe dintre ele in favoarea lui Johannis, nu? La „revolutie” a fost suficient sa controlezi TVR pentru ca atunci exista o singura televiziune, dar nu si in anul 2016 – nici in Romania si nici in Turcia informatia nu mai poate fi controlata cu o singura televiziune. E drept, au blocat retelele de socializare, dar nu a fost suficient – Erdogan a putut sa isi transmita discursul in timp ce pucistii se jucau la butoane in televiziunea publica…
  •  au uitat ca fara sustinerea poporului orice „revolutie” esueaza.  Astfel, in timp ce pucistii indemnau populatia sa ramana in case (probabil pentru a controla din punct de vedere militar mai bine strazile), Erdogan, care a intrat in direct la televiziunile inca libere precum CNN Turk, a indemnat sustinatorii sai sa iasa pe strazi si sa protesteze impotriva tentativei de lovitura de stat. In plus, a transmis tuturor ca el este primul care este pregatit sa moara in aceasta „aparare a democratiei”. Iesirea populatiei pe strazi, chiar si in conditiile in care pucistii au decretat legea martiala, a incurcat decisiv planurile pucistilor, militarii nefiind pregatiti, psihologic sau din punct de vedere legal, sa atace propriul popor.

Ulterior, atunci cand fortele loiale presedintelui au inceput sa dezarmeze grupurile de pucisti, lovitura de stat s-a indreptat catre un esec rasunator si rapid, chiar daca in continuare, la ora redactarii acestui material, site-ul armatei turce continua sa anunte ca lovitura de stat continua… Vai de hackerul ala, saracul, cand il vor identifica sustinatorii lui Erdogan!

Concluzie

Erdogan a castigat pentru ca a manipulat mai bine, din punct de vedere mediatic si din punct de vedere politic. Sustinatorii sai au iesit pe strazi la indemnul sau iar militarii nu au putut sa isi duca puciul la bun sfarsit, ucigandu-si conationalii. Se vede treaba ca in lumea in care traim nu mai poti guverna sau rasturna guverne fara sustinerea populatiei iar aici cei care se pricep si aplica tehnici de manipulare (clasa politica) vor avea intotdeauna de castigat, chiar si in fata tancurilor…. Asadar, in razboiul tancurilor puciste cu tehnicile de comunicare si manipulare ale lui Erdogan au  castigat ultimele.

Restul va tine de manualele de istorie…

Share.

Despre Autor

Lasa un raspuns

12 − five =